Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.
Matei 5.44

Tudor era un om cu frica de Dumnezeu. De când îşi pusese încrederea în Mântuitorul său, viaţa lui şi a familiei sale s-au schimbat în mod vizibil. La firma unde lucra îşi dădea toate silinţele să unească cu credinţa fapta. Colegii lui au sesizat aceste schimbări. Dar de fiecare dată când diavolul scapă pe câte unul, se declanşează batjocura. Tudor însă nu ţinea seama de vorbirile de rău ale colegilor şi în special de ale unui fost coleg de clasă. El ştia că pe calea îngustă este luptă, dar nimic nu-l putea da înapoi.

Într-o zi, pe când se întorcea de la ţară, de la părinţii soţiei, văzu de la distanţă mai multe maşini oprite pe şosea. Când se apropie, văzu un grav accident. O maşină se răsturnase într-un şanţ. Pe cine credeţi că scoaseră oamenii din maşina răsturnată? Pe fostul său coleg de şcoală şi actualul coleg de muncă, omul care îi întrecea pe toţi în batjocuri, de când Tudor a pornit pe calea credinţei. Cel accidentat era grav lovit şi îşi pierduse cunoştinţa. Cu repeziciune, Tudor scoase trusa medicală şi îl pansă cu grijă pe batjocoritorul său. Apoi continuă respiraţia gură la gură până ce sosi salvarea.