…El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.“
Evrei 13.5

În vechime, indienii americani aveau obiceiul de a trece pe băieţii de o anumită vârstă printr-un „examen al curajului“. Cei care treceau cu bine acest examen, puteau fi aleşi, mai târziu, conducători de trib.

Aşa veni rândul lui Tom Craw. Bătrânii s-au sfătuit între ei şi au hotărât ca Tom să-şi dovedească curajul stând într-o pădure de la apusul soarelui până la răsăritul lui. Tom a fost lăsat singur în mijlocul pădurii. Curând coborî seara, apoi noaptea neagră. Inima îi bătea cu putere. Orice foşnet îl făcea să tresară; şi ce greu treceau orele, parcă nu se mai făcea ziuă! Cu siguranţă, era cea mai îngrozitoare noapte din viaţa lui.

Dar iată că se iviră zorii zilei! De după un copac, Tom auzi mişcări. Speriat, strigă: „Cine-i acolo?“ – „Sunt eu, tatăl tău, ai trecut cu bine examenul.“ – „Da, tată“, răspun-se Tom cu ochii în lacrimi, „dar mi-a fost frică de animalele sălbatice.“ – „Dragul meu, eu am fost toată noaptea alături de tine şi am vegheat, ca să nu ţi se întâmple ceva rău.“

Aşa procedează Mântuitorul cu cei ce sunt ai Săi. Ei pot fi singuri, dar nu părăsiţi. Să ne încredem mai hotărât în Domnul care a spus: „Nicidecum n-am să te las…“!