Să nu datoraţi nimănui nimic...
Romani 13.8

De când mi-am întemeiat o căsnicie, am avut grijă să ţin departe de casa mea trei lucruri: datoriile, murdăria şi pe diavolul; şi chiar dacă acesta s-a furişat câteodată până la uşă sau până sub fereastra mea, pentru că şarpele cel vechi se strecoară chiar şi prin cea mai mică spărtură, celelalte două, cu ajutorul unei soţii bune, a muncii aspre, a cinstei şi a măturii, nu mi-au călcat pragul. Dacă aş fi dator, m-aş simţi tot atât de bine ca şi cum aş avea boabe de mazăre în gheată; şi mai bine să am un arici în pat decât să mă apese pe cap datorii neplătite. Sărăcia este grea, dar datoriile sunt îngrozitoare. Putem fi săraci şi totuşi vrednici de cinste, însă omul care are datorii va ajunge negreşit subiect de discuţie.

Mulţi vecini de-ai mei s-au ruinat cheltuind mai mult decât câştigul lor. Mă tem că nesocotinţa este o boală a vremii noastre şi de ea sunt molipsiţi mulţi din cei ce-şi zic creştini. A fi econom înseamnă a câştiga pe jumătate lupta vieţii. Nu este aşa de greu să câştigi bani, dar este mai greu să-i cheltui bine. Sute de oameni nu ar şti ce este nevoia, dacă mai înainte nu ar şti ce este risipa. Croieşte-ţi haina după stofa ta – este un sfat înţelept. Tinerilor care abia păşesc în viaţă, astfel de sfaturi pot să le fie de acelaşi preţ ca şi aurul.