Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi!
Iacov 2.17

Sir Walter Scott trebuia să treacă odată un lac. S-a suit într-o barcă. După un timp a observat că barcagiul întrebuinţa două lopeţi: pe una era scris „credinţă“, iar pe alta „fapte“. Marele scriitor l-a întrebat pe barcagiu ce înseamnă aceasta. „Vă arăt îndată, domnule“, a răspuns el şi a început să vâslească numai cu lopata pe care era scris „fapte“. Barca se învârtea mereu pe acelaşi loc. Apoi a încercat numai cu lopata pe care era scris „credinţă“ şi barca se învârtea din nou pe acelaşi loc. Apoi a pus în mişcare ambele lopeţi, şi astfel barca a ajuns repede la mal.

Credinţa şi faptele merg mână în mână: întâi credinţa, apoi faptele. Dintr-o credinţă vie nu se poate să nu izvorască fapte. O credinţă care nu dă naştere la fapte este moartă. Tot aşa şi faptele care nu izvorăsc din credinţă sunt moarte. Aşadar: „credinţa fără fapte este moartă“. Despre Avraam se spune: „Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită“ (Iacov 2.22).