Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
Matei 23.11

Cu mulţi ani în urmă, un călăreţ a întâlnit un grup de soldaţi care încercau să deplaseze un copac mare. A observat un colonel ferchezuit, care stătea alături şi plin de importanţă dădea ordine. Însă copacul era prea mare pentru a putea fi mişcat.

– De ce nu-i ajuţi? l-a întrebat călăreţul pe colonel.

– Cine, eu? Eu sunt colonel, domnule.

Călăreţul a descălecat şi s-a alăturat soldaţilor. Le-a zâmbit şi i-a încurajat: „Acum, toţi deodată, heirup!“ Cu acest ajutor, copacul a fost mişcat. Apoi străinul a încălecat din nou. Înainte de a pleca, a spus colonelului:

– Data viitoare când vrei să muţi un copac, trimite după comandantul suprem.

Toţi au rămas înmărmuriţi. Doar atunci, colonelul şi oamenii săi şi-au dat seama că străinul nu era altul decât generalul George Washington.

Nimeni nu este aşa de mare, încât nu poate da o mână de ajutor la ceilalţi! Doar oamenii nesiguri sunt trufaşi, sperând că imaginea pe care o promovează, va fi acceptată de ceilalţi. Oamenii mândri se tem tot timpul că, odată descoperită persoana din spatele măştii, vor fi respinşi. Însă cei cu inimă largă şi credinţă, ca generalul Washington, caută soluţii şi nu laude, iubesc oamenii şi nu mulţumirile.