Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu, ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine.
Psalmul 38.4

Un tânăr uşuratic l-a întrebat cândva pe un predicator:

– Dumneavoastră spuneţi că oamenii necredincioşi poartă povara păcatelor. Eu nu simt nimic. Cât de greu este păcatul? Un kilogram sau zece kilograme?

Predicatorul i-a răspuns tot printr-un exemplu:

– Dacă pui o greutate de o sută de kilograme pe un om mort, ce zici, o va simţi?

– Nu va simţi nimic, pentru că este fără viaţă.

– Tot mort este şi cel care nu simte greutatea păcatelor sau care o ia în derâdere.

Tânărul nu a mai avut ce spune la astfel de argumente. Cine este sincer cu sine însuşi în faţa lui Dumnezeu va recunoaşte că păcatele apasă asupra conştiinţei sale. Ce altceva să însemne certurile, neînţelegerile, lipsa de linişte sufletească, lipsa de credinţă etc.? Cine îşi recunoaşte apăsarea în faţa Mântuitorului va fi eliberat de tot ce l-a dus la această stare. Mântuitorul este gata să ierte toate păcatele, să le îndepărteze, să le acopere, să le şteargă şi să nu-Şi mai aducă aminte de ele. Să aducem mulţumire pentru o asemenea lucrare măreaţă a Fiului lui Dumnezeu!