Căci Domnul ascultă pe cei săraci...
Psalmul 69.33
Într-o casă de oameni săraci, un copilaş auzi pe bunica sa citind în Biblie cum un corb a adus mâncare profetului Ilie.
– Bunică dragă, zise copilul, să deschidem şi noi uşa să ne aducă corbul şi nouă ceva de mâncare.
Sărmana bunică nu ştia ce să-i mai spună copilului, căci acesta insista să lase uşa deschisă, cu toate că afară era frig. Tocmai atunci trecea pe acolo un om cu frica lui Dumnezeu. Se miră văzând uşa deschisă pe acel frig şi întrebă care era cauza. Bunica îi spuse toată povestea cu corbul şi cu nepotul.
– Vedeţi cum lucrează Dumnezeu? Eu tocmai am plecat prin sat să împart nişte ajutoare celor săraci. Aşa că voi începe de aici.
Cât este de adevărat că „Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul“ (Iov 33.14)! Pe inima săracului pune speranţa încrederii, iar pe cel care poate ajuta, Dumnezeu îl îndrumă spre locul unde trebuie dată o mână de ajutor. Întotdeauna vor fi în ţară oameni cu adevărat săraci. Aceştia trebuie ajutaţi. Dar mai sunt şi din aceia cărora trebuie să li se spună: „Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii (adică lucrează), şi te vei sătura de pâine“ (Proverbe 20.13).