Ca sa-ti faca bine

Text: Deuteronom 8:15,16
""Ia seama..sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei; care te-a dus in acea pustie mare si grozava, unde erau serpi infocati si scorpioni, in locuri uscate si fara apa, care a facut sa tasneasca apa din stanca cea tare, si care ti-a dat sa mananci in pustie mana aceea necunoscuta de parintii tai, ca sa te smereasca si sa te incerce, si sa-ti faca bine apoi."

Citind despre calatoria evreilor prin pustie, timp de patruzeci de ani, mi-am pus intrebarea aceasta;"De ce oare a ingaduit Dumnezeu ca ei sa treaca prin atat de multe greutati , sa sufere atat de multe lipsuri[apa, hrana] , sa suporte caldura naucitoare a desertului, furtunile de nisip, muscaturile serpilor si scorpionilor?"
Primul raspuns care mi-a venit in minte, a fost acela ca ei n-au ascultat de Dumnezeu si nu s-au increzut in El asa cum ar fi trebuit.
Adevarul insa e cel din versetul 16: "ca sa te smereasca si sa te incerce, si sa-ti faca bine apoi".
Dumnezeu isi alesese acest popor, ca popor al sau, care sa fie deosebit fata de toate popoarele pamantului, in mijlocul caruia sa locuiasca, acest popor sa fie un exemplu de vietuire curata.-Deuteronom 7; 6: "Caci tu esti un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau; Domnul Dumnezeul tau te-a ales , ca sa fi un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fata pamantului".
S-a dovedit insa ca acest popor a fost un popor incapatanat [ Deut. 9:13 ], care n-a vrut sa asculte de Dumnezeu, ci"s-a tot razvratit mereu"[Deut.9:24].
Si atunci, in locul binefacerilor, Dumnezeu a trebuit sa-i treaca prin incercari.
Nu poti sa primesti binecuvantarile lui Dumnezeu, in orice stare te-ai afla.
E ca si cum un parinte ar vrea sa-si imbrace copilul cu o hainuta curata, scumpa. Copilul insa,
in loc sa stea cuminte, intra in noroi si se murdareste. Atunci parintele e nevoit sa-l certe, poate chiar si sa-l pedepseasca, apoi sa-l spele si abia dupa aceea poate sa-l imbrace cu hainuta cea noua.
Asa a facut Domnul cu poporul evreu, care a fost de atatea ori neascultator si incapatanat.
A trebuit intai sa-l smereasca, sa-l incerce ca abia dupa aceea sa-l "imbrace" cu haina sfintirii.
Si acest proces inca nu s-a sfarsit, desi au trecut doua mii de ani. Evreii sunt inca incercati, smeriti de Domnul.
Priviti doar la ce se intampla azi acestui popor. Si totusi, este si va fi poporul lui Dumnezeu, din mijlocul caruia Mesia va domni peste tot pamantul.
Dar cu fiecare dintre cei rascumparati, nu se intampla oare, acelasi lucru?
Nu cumva, noi ne impotrivim Domnului, care doreste "sa ne faca bine"?
Si atunci, El este nevoit sa ne treaca prin "pustia mare si grozava", unde sunt fel de fel de "serpi infocati si scorpioni"! Fiecare trecem prin astfel de pustii.
Cat de frumoasa si usoara ar fi fost viata fiecaruia, daca nu ne-am fi impotrivit lui Dumnezeu, daca n-am fi fost atat de incapatanati!
Cand am crezut in El, am trecut "Marea Rosie" a necazului ca pe uscat, dar pe urma am cartit, am fost nemultumiti ca si evreii, si Dumnezeu nu ne-a mai putut "face bine".
Ma gandesc deseori la apostolul Pavel, care de trei ori s-a rugat Domnului sa-i ia acel "tepus", dar Dumnezeu nu i l-a luat, ci i-a raspuns : "Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita".-2 Corinteni 12:8,9. Aceasta slabiciune a lui, l-a facut mai apoi sa spuna: "De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri,in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare".
Dumnezeu stia ca apostolul s-ar putea sa "se umfle de mandrie"[2 Corinteni 12:7].
Deci nu trebuie sa disperam, cand si noi trecem prin astfel de incercari, ci sa ne bucuram, ca Dumnezeu se ocupa de noi sa ne "smereasca, sa ne incerce, ca sa ne faca bine apoi".
Sa ne lasam incercati, sa ne smerim, ca sa putem fi binecuvantati, ca Dumnezeu sa ne poata face bine.
Pedeapsa lui Dumnezeu, este "o scoala", despre care acelasi apostol ne vorbeste in Evrei 12:11:
"Este adevarat ca orice pedeapsa , deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor care au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii". Nu traiul bun, nu casa frumoasa, nu serviciul bun, nu averile aduc aceasta minunata " roada datatoare de pace a neprihanirii", ci acea "scoala " a corectarii, a pedepsei din dragoste. Numai intelegand acest lucru, poti sa treci cu bucurie prin aceste incercari.
De aceea e bine ca de fiecare data cand trecem prin greutati, sa ne intrebam ce doreste Dumnezeu sa lucreze in noi , prin ele?
Noi, ca si evreii de odinioara, suntem si trebuie sa fim "un popor sfant", caci asa cum zice Pavel tot in Evrei, "ne-am apropiat de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea in sarbatoare a ingerilor, de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de duhurile celor neprihaniti, facuti desavarsiti, de Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou". [Evrei 12:22-24]
Acesta este marele "Bine" pe care Dumnezeu vrea sa ni-l faca, aceasta este acea "hainuta cea scumpa" cu care vrea sa ne imbrace Parintele nostru!
Sa nu ne impotrivim, sa nu ne incapatanam, ci sa ne lasam pregatiti de El.
Apostolul continua si ne atentioneaza:
"Luati seama ca nu cumva sa nu voiti sa ascultati pe Cel ce va vorbeste! Caci daca n-au scapat cei ce n-au vrut sa asculte pe cel ce vorbea pe pamant, cu atat mai mult nu vom scapa noi, daca ne intoarcem de la Cel ce vorbeste din ceruri, al carui glas a clatinat atunci pamantul, si care acum a facut fagaduinta aceasta: "Voi mai clatina inca o data nu numai pamantul, ci si cerul".[Evrei 12:25,26]
Ajuta-ne, Doamne, sa ne lasam cercetati, incercati, smeriti de Tine!