...aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
Filipeni 4.6

O mamă, crescută după principii creştine, a păstrat obiceiul de a-l pune pe băieţelul ei să spună o rugăciune înainte de culcare: „Doamne Isuse, binecuvântează-l pe tata, binecuvânteaz-o pe mama şi fă din mine un copil cuminte!“ Într-o seară, după rugăciune, copilul o întrebă pe mama lui: „Te rogi şi tu?“ – „Da, câteodată.“ – „Iar tata?“ – „Nu ştiu, cred că nu.“ – „Dar, mamă“, replică micuţul, „un băieţel ca mine nu se poate ruga pentru întreaga familie. Şi voi trebuie să mă ajutaţi.“

Aceste cuvinte simple au pătruns în inima mamei. De atunci a început şi ea să se roage, iar mai târziu a preluat această lucrare în cadrul familiei şi soţul ei.

S-a spus că rugăciunea este respiraţia sufletului, un contact permanent cu cerul, unde sunt adevăratele interese ale creştinului. Conţinutul rugăciunii este la fel de diferit ca nevoile noastre. Forma sa poate consta în laudă, mulţumire, rugăminte, câteodată un strigăt după ajutor sau o rugăciune stăruitoare. Să ne rugăm când suntem singuri, în cercul familiei sau împreună cu alţi creştini! Dumnezeu apreciază rugăciunile noastre, pentru că ele sunt expresia încrederii noastre depline în El. Dumnezeu ascultă rugăciunile şi răspunde la ele aşa cum consideră El că este bine şi la timpul Său.