Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor... ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc.
Iuda 7

   Într-o noapte cu lună, moşierul J. se întorcea acasă de la una din vizitele sale făcute la unul din birturi. Drumul său ducea peste o păşune înconjurată cu un gard, a cărui poartă mică trebuia să o deschidă călăreţul. Domnul J. întinse mecanic mâna spre mânerul porţii şi simţi în mâna sa o bucată de hârtie. În timp ce călărea mai departe, citi în lumina lunii titlul foii: „Foc veşnic, viaţă veşnică!“ De spaimă, bărbatul era să cadă de pe cal. Ca printr-un cuvânt magic a fost dintr-o dată treaz, şi întreaga vină a vieţii sale păcătoase a stat deodată în litere de foc înaintea sa. Nu merita focul veşnic? După ce a dus calul în grajd, a aprins o lampă şi s-a aşezat să citească acea foaie. Acea foaie descria nebunia omului care nu întreabă de Dumnezeu şi acţionează conform principiului: Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri. Apoi era descrisă şi viaţa celor care, recunoscând vina lor, s-au refugiat la dragostea lui Dumnezeu, descoperită în Domnul Isus; aceştia au trecut de la moarte la viaţă. Aceste cuvinte s-au imprimat adânc în inima acestui bărbat şi el şi-a plecat genunchii acolo în grajd şi a cerut îndurare de la Dumnezeu. În acea noapte s-a pocăit, iar în cer a fost bucurie pentru fiul pierdut care s-a întors acasă.