Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. (Isaia 53:4)

Marele scriitor german, J W Goethe a scris un roman având titlul "Suferinţele tânărului Werther", care la vremea aceea s-a bucurat de un succes enorm, antrenând însă şi reacţii extreme: mulţi au renunţat la viaţă după ce au citit cartea.
Scrisă în doar 4 săptămâni sub formă epistolară, romanul descrie viaţa şi zbuciumul unui tânăr a cărui dragoste pentru o anumită tânără logodită rămâne neîmpărtăşită şi care se decidă să se sinucidă. Tristă poveste... M-am întrebat de ce s-a bucurat atât de mult de succes această carte? Datorită ineditului temei? Nu. Datorită sentimentului de regăsire pe care cititorii l-au trăit. Dezamăgirea, eşecul, neîmplinirea, lipsa speranţei nu ocolesc pe nimeni.
Dincolo de încercările mai puţin sau mai mult zgomotoase ale realizărilor, omul modern a rămas la fel de împovărat, trist şi singur. Neîmplinirea sufletească, golul din el, lipsa comunicării reale fac din el un condamnat la suferinţă.
Cu mult înaintea eventualului eşec al omenirii de a rămâne lângă Tatăl ceresc, cu mult înaintea începutului durerilor, Dumnezeu s-a gândit la o soluţie: Isus. El a ales să se identifice cu problemele tale şi ale mele, să moară în locul tău şi al meu ca să avem o nouă şansă. Ne vrea fericirea cu încăpăţânare şi nu S-a lăsat speriat de preţul mare.
Indiferent de cât de mari sunt suferinţele tânărului care citeşte acum aceste rânduri, e vital să crezi că El le-a luat deja asupra Sa... Pe toate!
Mulţumesc, Isuse.