Îi voi da… o piatră albă, şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni, decât acela care-l primeşte. – Apocalipsa 2:17

Eusebiu, un istoric al Bisericii Primare, povesteşte despre o ocazie în care apostolul Ioan a salvat un om care a fost la un pas de a nu mai ieşi din prăpastia compromisului. Tânărul era un creştin inteligent şi serios, pe care Ioan îl cunoscuse undeva în apropiere de Efes. Apostolul l-a recomandat pentru o poziţie de conducere, iar tânărul a primit instruire pastorală.

Totuşi, după aceea, el s-a împrietenit cu un grup de tineri răufăcători şi a început să renunţe rând pe rând la principiile lui. În cele din urmă s-a lăsat pradă valului de fărădelegi şi a ajuns şeful unei bande de tâlhari.

Când a auzit ce s-a întâmplat cu acest tânăr rebel, Ioan a cerut să-i fie adus un cal şi o călăuză. A intrat în ţinutul respectiv şi la scurt timp a fost luat prizonier de tâlhari. Ioan le-a cerut să îl ducă la şeful lor. Când a fost adus în faţa lui, tânărul l-a recunoscut şi a luat-o imediat la fugă, cuprins de ruşine. Dar Ioan, uitând că era în vârstă, a pornit pe urmele lui. El i-a spus:

– Nu te teme! Încă mai există speranţă pentru tine. Voi mijloci împreună cu Hristos pentru tine. Îmi voi da viaţa pentru tine. Stai, crede că Hristos m-a trimis!

Într-un final, tânărul s-a oprit şi s-a întors încet la apostol, cuprins de re­muşcare. Apoi şi-a aruncat sabia şi a căzut în braţele apostolului, plângând amar­nic. Apostolul l-a asigurat pe acest tânăr că iertarea mai era încă posibilă. Şeful tâlharilor a căzut în genunchi.

Ioan a petrecut un timp împreună cu el, l-a învăţat din Cuvântul lui Dumnezeu şi l-a întărit în credinţă. În cele din urmă a fost redat bisericii şi a continuat să ducă o viaţă creştină exemplară.

Se prea poate ca istoria aceasta să fie doar o legendă, dar ea ilustrează con­cepţia Bisericii Primare despre harul lui Dumnezeu, pe care îl manifestau chiar şi faţă de cei care făceau compromis. Ea ilustrează puterea lui Dumnezeu de a tăia legăturile compromisului şi de a ne reda credinţa vie.

În mesajul adresat bisericii din Pergam există o promisiune frumoasă. Este o promisiune pentru cel care va birui, pentru cel care renunţă la compromis. Isus spune în Apocalipsa 2:17: „Îi voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris un nume nou.”

În vremurile antice, juraţii foloseau pietre albe, ca simbol al nevinovăţiei, şi pietre negre, ca simbol al vinovăţiei. Când Isus ne dă o piatră albă, înseamnă că El declară că tot trecutul nostru, oricât de întunecat şi de dureros ar fi, este şters. Noi suntem iertaţi!

De asemenea, piatra albă era în unele cazuri oferită oaspeţilor la plecarea lor din casa prietenului la care au stat. Gazda spărgea piatra în două, păstra pentru ea o jumătate, iar cealaltă jumătate i-o dădea musafirului. „Dacă vreunul dintre cei dragi ai tăi va trece pe aici”, spunea gazda, „spune-i să arate piatra aceasta. Eu o voi aduce pe a mea, le vom potrivi şi atunci îl voi primi cu bucurie în casa mea.”

Piatra albă este modul folosit de Dumnezeu pentru a ne spune: „Tu eşti declarat nevinovat şi, mai mult, eşti binevenit în casa Mea. Ai un loc rezervat la masa Mea.” Aceasta este promisiunea Tatălui nostru ceresc. Poate că se va întâmpla să cedezi la presiuni, să cazi pradă compromisului sau chiar să fii pe punctul de a cădea în prăpastia spirituală, dar nu uita că există salvare în Cuvântul lui Dumnezeu. În el găsim adevărul care ne eliberează!

Extras din devoţional 2012 de Mark Finley.