Pentru  bisericile din Efes şi Laodicea problema era aceea a pierderii entuziasmului spiritual. "Ţi-ai părăsit dragostea dintâi", scria Ion efesenilor. "Nu eşti nici rece, nici în clocot" era mesajul pentru laodiceeni. Credinţa lor fierbinte de la început se răcise. Recunoaştem aceste schimbări dacă ne uităm în urmă, la propria noastră experienţă spirituală. Dacă eşti creştin, îţi aminteşti probabil de clipa când ai auzit prima oară de Isus Hristos şi ai crezut în El ca fiind Mântuitorul şi Domnul vieţii tale. Îţi aminteşti cum ai îngenunchiat lângă patul părinţilor tăi sau înaintea unui altar din biserică. Poate că ai răspuns invitaţiei adresate în cadrul unei evanghelizări. Îţi aminteşti de ziua când ai devenit membru al unei biserici şi ai simţit îmbrăţişările pline de iubire ale altor creştini? Îţi aminteşti de ziua în care ai fost botezat şi de bucuria pe care ai simţit-o în acel act de credinţă? Când L-am acceptat pe Hristos, cineva mi-a făcut cadou o broşură cu titlul "Comori biblice". Conţinea versete de memorat şi chiar imnuri. Ziua mulgeam vacile de la ferma tatălui meu, cântând acele imnuri şi memorând versete. Îţi aminteşti de ziua când ai intrat într-un grup de creştini pentru a face o lucrare creştină? Îţi aminteşti de dragostea ta dintâi şi cum te închinai, cum Îl mărturiseai pe Hristos, cum lucrai, cum aveai părtăşie cu ceilalţi creştini, atunci? Despre aceste lucru a scris Ioan.

   Hristos dorea ca efesenii şi laodiccenii să renunţe la religia lor respectabilă, comodă, lipsită de ardoare şi căldicică. Îi cheamă înapoi la zelul spiritual al dragostei dintâi. El îi dorea vii, dependenţi de Stăpânul lor, gata să rişte, plini de înflăcărare. Căci numai în elanul dragostei dintâi ar fi găsit ei puterea de a face faţă încercărilor.