Vă amintiţi de acel moment de acum două mii de ani, când Isus a întrerupt un important "seminar" la care luau parte ucenicii Lui? Sau poate copiii din Capernaum. Îl întrerupseseră cu jocul lor zgomotos. Se jucau prin împrejurimi . Isus s-a oprit din a-i învăţa pe ucenici, i-a luat pe copii în braţe şi a spus către mulţimea adunată: "Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul dintre aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării" (Matei 18.6.) 

   O altă istorisire care arată mila lui Isus pentru copii este cea din Matei 17. Un tată îndurerat vine în prezenţa lui Isus şi-L roagă să-l vindece pe fiul lui bolnav mintal: "L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece", explică el. Îmi imaginez că, auzind acestea, Isus s-a întors spre ucenicii Săi cu ochii fulgerând de mânie şi le-a spus: "O, neam necredincios şi pornit la rău! (...) Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine." (Matei 17.17). Isus a scos dracul din copil, iar acesta s-a vindecat. Părinţii îndureraţi ai atâtor copii ridică trupurile copiilor lor muribunzi către noi, cei ce suntem creştini. Îi ajutăm noi îndeajuns? Isus se întoarce spre noi şi ne spune: "O, neam necredincios şi pornit la rău! Până când voi fi cu voi?" Acesta este mesajul călăreţului care aduce foamete şi boli. Acesta este avertismentul pe care trebuie să-l luăm în seamă ca să nu fim judecaţi de a-i fi neglijat pe copiii necăjiţi.

   Noi suntem chemaţi nu numai să răspândim vestea bună a mântuirii lui Hristos, dar să arătăm şi dragostea Lui faţă de aceia care au nevoie de ea.