Da. Este importantă, însă nu absolută.
Întotdeauna i-am sfătuit pe tineri să muncească din greu la acest aspect. Nu trataţi lucrul acesta cu uşurinţă. Dacă mama sau tatăl tău îţi spune « Nu cred că este bărbatul/femeia potrivit/ă pentru tine », nu le dispreţui părerea. Mai gândeşte-te. Roagă-te pentru miracolul unei schimbări. Implică şi pe alţi oameni.
În alte cuvinte, acum că eşti un adult sub îndrumarea lui Dumnezeu, nu vreau să fiu radical şi să afirm că din acest moment rolul mamei şi al tatălui tău - fiind adult şi având propria ta relaţie şi fiind pe cale de a forma o nouă unitate în care te separi de părinţii tăi - nu mai este necesar. Spun doar că este ceva plăcut. Este ceva cu adevărat important.
Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta luând la modul cel mai serios ceea ce ei îţi spun. Ia-ţi timp de gândire. Nu ştiu să spun exact cât timp de gândire, însă roagă-te mult. Şi nu ştiu să spun exact cât timp să te rogi. Implică-i şi pe alţii în efortul tău de a ajunge la o înţelegere cu părinţii tăi.
Ascultă-i pe mama sau pe tatăl tău şi încearcă să discerni « Oare Dumnezeu îmi vorbeşte aici cu referire la timp sau la persoană? » Şi dacă reuşeşti să desluşeşti după o perioadă de timp semnificativă, după un timp de rugăciune semnificativ şi prin intermediul unor persoane implicate semnificative, că el sau ea este de la Dumnezeu pentru tine, iar mama şi tatăl tău nu reuşesc să vadă aceasta - probabil o judecă greşit pe acea persoană, nu ştiu cum este acea persoană în realitate sau văd lucrurile dintr-o pespectivă care nu este biblică - tu continuă să îi onorezi. Însă, nu cred că trebuie să le oferi o autoritate absolută cu privire la acea relaţie matură.