De ce ar trebui să ne împotrivim păcatului dacă, în ultimă instanță, Dumnezeu îl folosește spre binele nostru?

   Foarte practic, diavolul şi păcatele noastre ne pot îndemna să folosim suveranitatea lui Dumnezeu ca să justificăm complicitatea cu păcatul. În acest moment trebuie să avem o încredere puternică în autoritatea Bibliei şi în autoritatea lui Dumnezeu care ne învaţă să trăim în adevărul care ne-a fost relevat.

   Atât de mulţi dintre noi, cred că fiecare dintre noi a făcut asta, am învăţat un lucru, spre exemplu „Dumnezeu este suveran” sau „Dumnezeu mă iubeşte” sau „Dumnezeu urăşte păcatul” şi apoi începem cu mintea noastră să tragem concluzii, dar unele nu sunt biblice!

   Ele par raţionale. Ele par demne de încredere. „Deci, dacă Dumnezeu este suveran, atunci El este responsabil şi pentru răutate. Din această cauză noi nu mai putem fi responsabili. De aceea lăsaţi-ne să păcătuim ca să se înmulţească harul,” bla, bla,bla , şi totul este împotriva Bibliei.

   Dacă vrem să folosim adevărurile adânci, cum este suveranitatea lui Dumnezeu, atunci avem nevoie să le folosim după modul în care Dumnezeu a poruncit să fie folosit. Avem nevoie să le folosim biblic. De aceea trebuie să privim aceste adevăruri în contextul celorlalte adevăruri biblice.

   Printre aceste adevăruri biblice Pavel exprimă un gând în Romani 3 și 6: „Să păcătuim ca să se înmulţească harul?” El numai ce a spus în Romani 5:21: „dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;” Şi cineva vine cu logica lui spunând: „Super! O să înmulţesc harul peste tot! O să vizionez atâtea pornografie cât pot, o să curvesc cât pot mai mult, o să fur cât pot mai mult, şi o să fiu cât de lacom pot sa fiu. Slăvit să fie harul lui Dumnezeu.”

   Dar Pavel răspunde în capitolul 3 că aceşti oameni merită să fie osândiţi. Şi tot el spune în capitolul 6:1-2: „Să păcătuim ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?”    

   Aici este un adevăr la fel de important ca şi acela care spune că Dumnezeu este suveran.

   Creştine, tu eşti mort! Tu trebuie să înţelegi ce înseamnă asta. Tu nu poţi numai să spui :” Ei bine, Dumnezeu este suveran, de aceea toate păcatele mele sunt responsabilitatea Lui. De aceea eu pot continua să păcătuiesc.”  Nu! Fii biblic! Gândeşte la fel cum gândeşte Dumnezeu. Acesta este un lucru complex, care nu depinde de mintea ta. Acesta depinde de gândirea lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu a spus: „Oamenii morţi nu păcătuiesc”(Romani 6:7).

   Aşa că trebuie să întelegi ce înseamnă a fi mort. Şi să omori ce este firesc în tine.

   “Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământeşti, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” Acesta este un alt adevăr la fel de important ca şi cel care spune că Dumnezeu este suveran. Nu poţi  să-l scoţi pe acesta afară şi să aplici propria ta logică.

   Deci răspunsul meu este: Fii biblic! Noi avem de a face cu realităţi infinite pe care creierul nostru nu este capabil să le coordoneze singur. Poţi învăţa un adevăr de la Dumnezeu şi apoi să-l pui în aplicare folosind creierul tău. Trebuie ca într-un mod constant să verifici că fiecare gând pe care-l ai despre Dumnezeu este în conformitate cu celelalte, aşa încât Dumnezeu să-ţi organizeze gândurile. Altfel o să iei un adevăr şi o să-l distorsionezi în mod păcătos.

   Aceasta este concluzia, foarte importantă: să fii în conformitate cu Biblia! Testați totul după Biblie.