Unul din principalele argumente ale cărții „Dumnezeu: o amăgire” a lui Dawkins este argumentul școlarului. Dacă noi credem într-un Creator, trebuie să ne întrebăm cine a creat Creatorul.
Acum, primul lucru pe care aș vrea să îl spun este acesta: dacă pui întrebarea „Cine l-a creat pe Dumnezeu?” te gândești la dumnezeii creați. Lumea antică știa totul despre dumnezeii creați, cei pe care noi îi numim idoli. Oamenii în ziua de azi nu mai cred în ei. Deci, dacă Richard Dawkins crede că dărâmă credința în dumnezeii creați, atunci bravo lui. Dar ar fi putut scrie o carte mult mai scurtă pentru că milioane dintre noi nu avem nevoie de multă convingere pentru a înțelege că dumnezeii creați sunt o amăgire. Deci acesta ar fi primul punct și eu cred că este unul serios. Dacă el crede că Dumnezeu presupune că trebuie să fim capabili să spunem cine L-a creat, atunci greșește în critica lui.
Poți pune această întrebare doar dintr-o altă perspectivă. Dacă nu poți concepe un Dumnezeu etern – și creștinătatea nu crede într-un Dumnezeu creat, ci într-Unul care este etern și este Creatorul a tuturor celorlalte lucruri. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu este creat. Deci, ceea ce eu pretind este să folosim limbaj matematic, categoria lucrurilor necreate nu este goală. Acum, se poate ca Richard Dawkins să aibă dificultăți cu noțiunea „necreat”, atlfel – și mi-ar plăcea să știu răspunsul la aceasta – crede că materia și energia au existat dintotdeauna? Pentru că dacă da, așa cum mulți o fac, atunci și ei cred în ceva etern. Deci problema se pune astfel, ei cred în ceva etern, dar nu cred într-o persoană eternă, un Dumnezeu etern. Dar unde e dificultatea logică? Să admiți că există ceva etern și apoi să spui că există și o Persoană eternă? Pe de altă parte, ei cred că materia și energia sunt finite, atunci îi putem întreba propria lor întrebare: „Cine le-a creat? Și cine a creat pe cine le-a creat?” și așa mai departe. Dacă poți vedea că totuși trebuie să se oprească undeva, ai o regresie infinită.
Desigur, doctrina creștină susține că Dumnezeu a existat în mod continuu, deci prin definiție, țepușul creației se oprește aici. Deci, cred că ei ne dau un bonus prin a pune întrebarea aceasta cu privire la dumnezeii creați – care sunt o amăgire.