Uneori oamenii cred că totul este vorba despre logică și dacă au un argument sclipitor atunci când vine cineva cu un argument opus, devin plini de vanitate.

    Eu cred că lucrul acesta este mult mai complex, este vorba despre interacțiunile umane și lucruri de genul. Și mai cred că un argument bun este de folos, desigur. Este foarte important deoarece eu cred, așa cum fac și ateii, în importanța argumentului rațional. Ca om de știință, cu atât mai mult. Dar trebuie să ne amintim că există forțe mai așezate la lucru aici. Dacă eu vin cu un argument bun, dar mă prezint ca un încăpățânat și un arogant, acel argument nu va avea niciun efect.

    Deci, atitudinea mea trebuie să fie corectă. Și eu trebuie să vin în față ca un căutător al adevărului, nu ca altceva. Aici este locul în care lucrurile merg foarte rău. Atunci când oamenii se simt la un simplu joc intelectual unde trebuie să-l bată pe celălalt, să câștige dezbaterea. Ei bine, cred că aceasta este o motivație slabă. Trebuie să apărăm credința creștină, trebuie să vedem când argumentele cuiva sunt robuste, dar nu să încercăm să învingem cealaltă persoană sau să-i facem să pară proști, umiliți, înjosiți. Ceea ce încerc eu să fac este să demonstrez credința cât de rațional posibil în speranța că va lucra în conștiința lui/ei. Acesta este lucrul important. Ne aduce înapoi la ceea ce spunea Petru despre apărarea credinței, să o facem cu respect, cu smerenie și blândețe. Problema este că multa cunoștință poate, uneori, să ne încarce mintea atât de mult încât să devenim insuportabili. Desigur, atunci nu vom face nicio impresie.