John, de ce nu mai experimentăm miracolele pe care apostolii erau în stare să le facă?

    Păi, unii oameni au parte de asemenea miracole. Ipoteza este de ce nu le vedem regulat, cât de des ne-am dori sau la fel de des cum le-au văzut apostolii.

    Cred că acest lucru este adevărat, că este adevărat la nivel gobal, dar motivul pentru care spun că nu e chiar așa e pentru că eu cred că în întreaga lume, în lucrarea deplină a lui Dumnezeu, în special în setările misiunilor de ultimă oră, se întâmplă lucruri mult mai uimitoare si mai supernaturale decât putem realiza. Deci, aceasta este prima clarificare din partea mea.

    Cred că cel mai biblic și teologic răspuns posibil este că atunci când Isus Hristos a venit în lume, era Fiul lui Dumnezeu și era capabil să facă lucruri care ar fi trebuit să evidențieze divinitatea Sa. Deci, a existat o uimitoare putere în Isus, care nu a secat niciodată. El a vorbit și s-a întâmplat! El nu a bâjbâit împrejur spunând rugăciuni lungi. El doar a spus: “Ridicați-vă”și ei s-au ridicat. Nimeni, niciodată, n-a refuzat să se ridice atunci când El a spus “Ridică-te”. Când El a vorbit mortului: “învie”, el a înviat. Deci, Isus a fost unic.

    Apoi, în jurul Său, a fost un nucleu format din apostoli și cei 70 , apoi mai câțiva. Apoi, acea intensă pătrundere a Împărăție și arătarea acelor uimitoare și desăvârșite minuni, au fost împărtășite de acești oameni, dar nu cred că ei au reușit în același mod în care Isus a reușit. Și, cu cât de depărtezi mai mult de acel grup, cred că lucrările se diminuează și nu cred că ar trebui să ne învinuim în totalitate pentru asta. Din moment ce noi nu vedem oameni care au fost vindecați datorită faptului că au trecut pe stradă peste umbra noastră, ar trebui să ne simțim ca niște eșecuri. Sau ar trebui să ne gândim că dacă am fi avut credință cu adevărat și ei ne-ar fi atins batista, sau dacă ar trece peste umbra noastră, ei ar fi vindecați. Nu cred că ar trebui să simțim acest lucru ca pe un eșec, pentru că nu cred că Dumnezeu a rânduit ca aceeași intensitate și grupare de putere pentru intervențiile supernaturale să fie destinată pentru întreaga Biserică. Limita aceasta poate fi depășită de fiecare data când El dorește, în scopul de a-Și demonstra puterea, iar trezirile au adus de multe ori acest tip de demostrație.

    Dar, cred că deja vezi în Noul Testament dovezi că de la periferia acestuia, acest lucru începe să se diminueze. ”Bea puțin vin pentru stomacul tău, Timotei, pentru că ai această problemă cu stomacul tău”, în loc să spună “Bang! Am destulă credință și îl pot vindeca pe Timotei!” De ce nu? Cred că însuși Pavel a suferit multe tipuri de lucruri care nu au fost vindecate miraculos. Când i-a fost sfâșiat spatele sau a fost împroșcat cu pietre, ei nu s-au dus la el și pur și simplu s-au rugat și toate cicatricele și infecțile au dispărut. El s-a confruntat cu aceleași lucruri cu care ne-am confruntat și noi.

    Deci, răspunsul meu este că minunile se întâmplă în întreaga lume, într-o anumită măsură. Ele se pot întâmpla și mai des, dacă Dumnezeu are plăcerea de a turna din Duhul Său. Motivul pentru care acum nu se întâmplă așa cum s-au întâmplat în timpul apostolilor se datorează faptului că El a vrut să accentueze acest punct al istoriei, această încarnare și a vrut să arate că acest grup de apostoli autoritari este unic!