Eu cred că toți sunt mântuiți. În alte cuvinte, eu nu cred în principiul vieții de legământ care afirmă despre copiii din familiile care fac parte din acest legământ sunt protejați, iar despre copiii care fac parte din familiile care nu fac parte din acest legământ, că nu sunt. Nu cred în așa ceva. Motivul pentru care cred că toți sunt mântuiți se datorează principiului din Romani 1, unde Pavel susține că toți oamenii Îl cunosc pe Dumnezeu și că nu se pot dezvinovăți în cazul în care nu Îl proslăvesc și nu-L onorează ca Dumnezeu. Argumentul său este că oamenii nu au nicio scuză deoarece ei cunosc unele lucruri, ca și cum responsabilitatea pe care o vor avea în prezența lui Dumnezeu, la judecata finală, se va baza, cel puțin parțial, dacă au avut acces la cunoștințele necesare.
Iar Dumnezeu spune că toți au acces la cunoștințe pentru că pot să privească spre toate lucrurile pe care El le-a creat și să Îi vadă puterea în divinitatea Sa, iar ei, în loc să se supună acestor cunoștinte, le înlătură. Prin urmare, toți sunt condamnați.
Deci, pun o întrebare: ”Bine, este adevărat principiul care susține că dacă ai fost crescut acolo fără a avea acces la cunoștințele necesare care te pot face să fii tras la răspundere, atunci tu nu vei fi tras la răspundere?” Cred că acesta este cazul și cred că bebelușii și cei care au dizabilități mintale, nu au acces la cunoștințele necesare pentru care pot fi trași la răspundere. Prin urmare, cumva, într-un fel, Dumnezeu, prin Hristos, acoperă acești oameni.
Pe scurt, de aceea cred că toți copiii care au murit în copilărie sunt aleși și că vor fi salvați prin Isus Hristos în moduri pe care s-ar putea să nu le știu. Fiind Dumnezeu, El deține principiul răspunderii.