John, cum te-ai raporta unor membri ai bisericii care pretind că-l urmează pe Hristos, dar cred că Dumnezeu a creat albii superiori altor rase?
Modul în care mă raportez oamenilor nu este guvernat numai de faptele pe care le cunosc din Biblie și din experiență, ci contează și momentul schimbării de cuvinte. În alte cuvinte... Ce văd? Care le este atitudinea? Încerc să le citesc inimile, precum și mințile lor, pentru că aș putea imediat să le răspund cu: „Am să-ți spun câteva fapte din Biblie și din viață”, dar acesta s-ar putea să nu fie cel mai direct lucru pe care ar trebui să-l spun. Deci, răspunsul este că eu nu sunt sigur de cum aș răspunde. Dar aș încerca să discern de ce acea persoană spune ceea ce spune.
Ceea ce spune se bazează pe o carte pe care a citit-o, ca „The Bell Curve”? Sau spune acele lucruri din cauza unor experiențe pe care le-a avut crescând în jurul unui anumit grup etnic în cazul în care i-a văzut pe toți să acționeze într-un anumit fel și de aceea generalizează întregul grup? Spune acele lucruri pentru că o anumită persoană a făcut ceva oribil în viața sa? Sau vorbește așa deoarece tatăl său a vorbit mereu în acest fel? De unde provin acele cuvinte? Și vreau să încerc să merg de-a lungul drumului acelei probleme a inimii. Poate nu din prima, dar undeva pe drum. Deci, acesta este primul lucru pe care l-aș spune.
Al doilea lucru pe care i l-aș spune este că va fi presat să arate din Biblie că supremația celor albi este adevărată. Am scris o lucrare despre fie așa-numitul „Blestem a lui Ham” din Geneza, care fiind modul lui Dumnezeu de a spune că datorită faptului că Ham a fost părintele tuturor africanilor și din moment ce Ham a fost făcut slujitorul lui Sem, prin urmare, toți africanii sunt subordonați urmașilor lui Sem. Eu nu cred că acest lucru funcționează în acest mods, deoarece blestemul a căzut asupra Canaanului, iar acesta nu este tatăl africanilor. Canaan este tatăl altui grup de oameni. Dacă încerci să înțelegi detalile acelui vechi blestem hamitic și spui: „Aceasta este baza biblică pentru acest lucru”, cred că din punct de vedere demonstrativ nu va ține. Deci, asta ar fi a doua direcție spre care m-aș îndrepta.
Iată ultimul lucru pe care l-aș spune: „Uite ce e. Părerea mea este că dacă ai lua fiecare națiune în parte - coreeană, germană, chineză, indoneziană, indiană - fiecare dintre ele au trăsături specifice.” Nu știu dacă sunt genetice sau din cauza educației, dar aceste trăsături sunt diferite. Sincer, eu am stereotipuri. Pentru mine, germanii sunt curați. „Sauberkeit! Sauberkeit! (Curățenie! Curățenie!)” Am petrecut 3 ani în Germania, iar femeile de acolo erau în fiecare dimineață afară ștergând pașii lor de ciment. Am întrebat: „Ce este asta?” Deci, sunt fixat pe faptul că germanii sunt în acest fel. Cred sincer că acesta este un lucru bun, dar noi putem să ne fixăm și greșit asupra unui lucru.
Acum, noi toți suntem diferiți. Nu știu cât de bazate sunt aceste lucruri pe genetică. Dar iată ce știu: Dumnezeu mă cheamă să-mi iubesc vecinul ca pe mine însumi. Dumnezeu mă cheamă să-mi iubesc dușmanul. Prin urmare, într-un sens, cred că este irelevant care sunt stereotipurile diferite ale acelor oameni deoarece noi trebuie să începem să tratăm oamenii cum trebuie și să-i iubim și să le purtăm de grijă.
Așa că vreau să iau acea persoană de gât, în cazul în care este în biserica mea, și spune: „Poți să renunți la acest lucru. Poți trece cu vederea peste acest stereotip, peste acest prejudiciu, peste acest rasism, pentru că atunci când vine vorba de modul în care ne raportăm unul la altul, crucea este problema. Nu stereotipul tău despre alb, negru, roșu, galben sau orice altă etnie dintre ele.”