Da. Din câte văd, probabil că computer-ul pe care îl ţii nu a fost construit de creştini. Și sper că-L glorifici pe Dumnezeu atunci când tastezi şi editezi. Desigur că plecând de la acest punct, sunt mii de lucruri pe care le folosim cât e ziua de lungă, iar Dumnezeu spune: „orice ai face, atunci când mănânci sau bei” – Dumnezeu ştie că mâncarea pe care o mănânci s-ar putea să fie închinată idolilor, asta însemnând că, probabil, a fost măcelărită de un necredincios, dăruită de un necredincios, trimisă de un necredincios, poate chiar gătită de către un necredincios şi iată-te: savurând produsul muncii acelor necredincioşi. Deoarece te găseşti în acel moment, mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru acea mâncare, recunoscând că întreg pământul cu tot ce este pe el îi aparţine lui Dumnezeu, iei puterea și bucuria care provine din mâncare pentru a o reda înapoi spre El.

    Când vine vorba de artă şi mass-media e mult mai complex din punct de vedere moral decât mâncarea, dar se aplică acelaşi principiu. Complexitatea acestui subiect este dată de ceea ce faci tu îl acele momente cu elementele morale ale acesteia care sunt atât de contrare faţă de credinţa ta. Am să spun doar un principiu, pentru că altfel am putea vorbi despre acest subiect la nesfârşit.

    Ceea ce mă îngrijorează este deosebirea dintre divertisment şi analiza culturală. A te uita la ceva, a studia cultura, a învăţa din cultură pentru a fi mai capabil să interacţionezi cu necredincioşii de dragul gloriei lui Isus Hristos, este un lucru. Dar să stai, pur şi simplu, şi să te dezmorţeşti în nuditate, în cuvinte, într-o vizualizare a unei lumi care e plină de aroganţă şi să-ți placă ceea ce vezi... Mă face să mă gândesc că se întâmplă ceva în interiorul tău, şi sincer să fiu, am experimentat acest lucru la maxim! Eu cred că astăzi trebuie să lucrăm ca să nu ajungem să fim în conformitate cu lumea, deoarece lumea şi-a creat o viziune lucitor de atractivă despre ea însăşi. Apar filme după filme, după alte filme şi majoritatea tinerilor reformaţi nu mai au fac niciun fel de deosebire, cum aş spune eu. Ei spun: „Hai să mergem la un film deseară”, apoi se duc acolo şi îl aleg pe cel mai bun. Probabil că niciunul dintre filmele care sunt la cinema în acea seară nu este bun, dar oricum se vor duce să-l vadă, deoarece asta este ceea ce fac normal într-o vineri seara. Apoi, se gândesc că vor reuşi cumva să creştineze acel film. Eu cred că trebuie să ne cercetăm inimile mai mult decât o facem de obicei şi să ne întrebăm de ce suntem capabili să ne bucurăm de lucruri asociate cu iadul, de ignoranţa faţă de Dumnezeu, de lucrurile care nu-L onorează pe Cristos, de perspective false asupra lumii, pentru că putem face o mică răsucire la sfârșit şi să vedem ce ne-au învăţat acele lucruri despre lume.

    Deci, cred că lucrul principal pe care l-am spus aici este faptul că trebuie să-ţi cercetezi inima cu privire la divertisment, pentru a afla dacă acesta te face să devii tot mai mult asemenea lumii sau dacă este o sursă de hrănire pentru cunoştiinţele tale. Trăim într-o epocă în care avem tendința de a ne asemăna tot mai mult cu lumea de dragul divertismentului.