Cine este Acela care stă la dreapta Tatălui? Cine este Acela care a fost pe cruce? Cine este Acela care a fost îngropat și a înviat? Cine este Acela care susține toate lucrurile prin puterea Cuvântului Său? Cine este Isus Hristos? El este exact oglindirea naturii divine sau a naturii lui Dumnezeu. Ce înseamnă acest lucru mai exact? Isus a spus: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9). Pavel a spus: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut” (Coloseni 1:15). Dar știi ceva? Poți spune această propoziție – El este chiar oglindirea naturii lui Dumnezeu – și să te gândești la acest lucru într-un mod absolut greșit. De exemplu, ai putea spune: „Isus este oglindirea lui Dumnezeu Tatăl în felul în care o pictură este oglindirea unei persoane”. Și ai spune greșit. Ai putea spune că: „Isus reprezintă natura lui Dumnezeu în modul în care o scrisoare autorizată de un rege reprezintă acel rege”. Și ai spune greșit. Sau ai putea spune: „Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este reprezentarea exactă a lui Dumnezeu Tatăl, la fel cum o matriță are o urmă care reprezintă perfect un inel”. Și ai spune greșit. Și motivul pentru care am ști că ar fi total inadecvat să vorbim în acest fel se datorează primei fraze care ne spune în ce mod este Isus o oglindire și nu este niciuna dintre cele enumerate mai sus.

    El este exact reprezentarea Dumnezeului Tată prin faptul că El este oglindirea slavei Lui. El repezintă chiar slava lui Dumnezeu în același mod în care strălucirea reprezintă slava. Acest lucru e foarte diferit de felul în care o pictură reprezintă o persoană, o scrisoare reprezintă un rege, iar o matriță reprezintă un inel. Strălucirea care provine dintr-o revărsare de lumină a soarelui, nu este altceva decât soarele însuși. Nu este o esență diferită de cea a soarelui. Strălucirea slavei este slava strălucind. Acesta este lucrul profund asupra căruia trebuie să ne ațintim privirile în acest moment. Hristos nu este altceva decât Dumnezeul care Se reprezintă pe El Însuși. El este Dumnezeu reprezentându-L pe Dumnezeu. El este Tatăl care se revarsă în slavă, care stă pe mai departe într-o altă Persoană a cărei esență este aceeași esență divină. Vorbim misterios aici, realizez acest lucru. Și nu vom reuși să epuizăm acest subiect sau să-l terminăm, dar putem vedea puțin în ce constă acest lucru. Fereastra poate să fie fisurată suficent de mult încât să putem să ne închinăm corect și să nu facem declarații eretice despre Fiul, spunând că El ar fi o creatură sau un simplu Profet. Permite-mi să-ți spun în încheiere patru moduri în care Fiul revarsă sau oglindește slava Tatălui.

    În primul rând, haideți să-L comparăm cu soarele – acesta își revarsă razele. Nu există niciun moment în care soarele să nu-și reverse razele. Ele sunt părți componente, încât atunci când soarele există, există și razele acestuia. Când există Dumnezeu Tatăl, există și Dumnezeu Fiul. Ei sunt coeterni. Tatăl nu a existat mai înainte spunând apoi: „Cred că ar trebui să creez un Fiu”. Nu în acest mod s-au întâmplat lucrurile. El este născut din eternitate, El se revarsă veșnic. Acolo unde este lumină, există și raze. Acolo unde există Dumnezeu, există și Fiul lui Dumnezeu.

    În al doilea rând, această strălucire e chiar slava strălucind. Nu are o esență diferită. Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu. El nu este din origini o altă persoană.

    În al treilea rând, El nu este creat sau făcut. Comparați acest lucru cu un calculator solar. Mă gândesc la acesta deoarece am folosit unul noaptea trecută, când îmi calculam taxele. Și l-am întrebat pe Barnaba: „Unde este butonul de stingere al acestui calculator?” El mi-a spus că este un calculator solar, iar eu i-am spus: „Atunci pune-l înapoi în cutie pentru că se va stinge singur”. Lucrul acesta înseamnă că atunci când soarele sau lumina din sufrageria mea va străluci prin acel geam mic, un număr mic și negru va apărea pe ecranul calculatorului. Acum, ar fi corect să spunem că lumina a creat, a făcut acel număr sau că l-a produs într-un fel. Și că numărul nu este lumina. Deci, să nu te gândești niciodată la Fiul lui Dumnezeu în modul în care te gândești la numerele de pe ecranul calculatorului solar – că Dumnezeu L-ar fi făcut pe Fiu, sau că L-ar fi făcut o ființă. Fiul este lumina care strălucește în lume și care creează lumea. El este născut, nu făcut – vechile crezuri spun așa. Ideea este că soarele dă naștere luminii. Oamenii dau naștere altor oameni. Câinii dau naștere cățelușilor. Pisicile dau naștere pisicuțelor, iar Dumnezeu dă naștere lui Dumnezeu.

    În al patrulea rând, noi vedem lumina prin intermediul razelor. La primul serviciu al bisericii, soarele a apărut și un fascicul mare de lumină a aterizat pe circa 40 de persoane. A fost incredibil! A fost minunat! Acum, vrei să-ți spun ceva? Dacă ai încerca să te uiți prin acea fereastră la soare, în primul rând, acesta te va orbi. Să nu faci acest lucru. Și această lumină e doar o mică reflectare a lui Dumnezeu. Asemenea te-ar orbi și Dumnezeu. Trebuie să existe un mijloc prin intermediul căruia să-L vezi pe Dumnezeu. Trebuie să ai un mediator. Acest mediator este Fiul lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu este oglindirea slavei lui Dumnezeu. Și m-am gândit – știi ceva? Lumina care îți acoperă fața acum a ajuns aici 8 minute după ce a părăsit soarele. Cam acum 8 minute, în timp ce eu predicam, raza a părăsit soarele. Aceste fascicule au ieșit și au aterizat chiar pe fețele noastre. Acum, dacă privești la toate aceste raze, chiar vei vedea – dacă îți iei ochelarii care trebuie – vei vedea o minge, sau te poți uita la răsărit sau apus când e mai sigur și vei vedea o minge. Vezi soarele? Da. Poți vedea soarele, dar de fapt îl vezi cu 8 minute întârziere, ceea ce razele soarelui îți permit să vezi, corect? Suntem toți împreună. În secolul 20. Ceea ce vedem este o minge care este cu 8 minute în urmă și care a ajuns la noi prin intermediul luminii care se revarsă 93 de milioane de mile de la soare. Dar noi totuși vedem soarele, oameni buni. Acela este soarele. Și când privești la Isus Hristos, Îl vezi, de fapt, pe Dumnezeu.