- Psalmii 100:2 Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!
Modul în care e formulată întrebarea nu-mi permite să răspund foarte ușor. Motivul principal este că mai există o întrebare la care ar trebui să răspund înainte, și anume: „Ar chema Dumnezeu vreodată vreo persoană la o vocație pentru întreaga sa viață fără ca El să-i permită acelei persoane să aibă bucurie?” Observi diferența? Te-ar chema El la o muncă care să nu-ți aducă plăcere? Aceasta este o întrebare: există vreo muncă la care El să te cheme fără să-ți permită să te bucuri de ea?
Modul în care este pusă întrebarea te poate face să presupui că este posibil ca Dumnezeu să dea unei persoane unele sarcini care, pur și simplu, nu-i pot aduce plăcere persoanei respective. Dumnezeu nu are capacitatea sau voința pentru a-i dărui bucuria necesară acelei persoane pe care tocmai a chemat-o să facă acea muncă. Dar întrebarea mea este, este acest lucru adevărat?! Există vreun cuvânt din Bibilie care să ne îndemne să credem așa ceva? Dacă Dumnezeul cel bun, cel iubitor, Dumnezeul care L-a trimis pe Hristos, ne cheamă să facem ceva anume, ne va da El și harul de a găsi satisfacție și bucurie în ceea ce trebuie să facem? Ei bine, nu asta este ceea ce ne învață Biblia?!
Deci iată modul în care voi răspunde la această întrebare. Joshua are dreptate atunci când presupune că lui Dumnezeu Îi pasă de ceea ce facem sau nu facem cu bucuria noastră. Psalmul 100:9 ne spune: „Slujiți Domnului cu bucurie!” Acest lucru este foarte clar. Lui Dumnezeu nu-i place slujirea în mânie sau fără bucurie. Într-un anumit mod, toate viețile noastre, inclusiv vocațiile noastre, sunt o slujbă înaintea lui Dumnezeu. Pavel ne spune în Romani 12:8 : „Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.” Apoi, ne spune în 2 Corinteni 9:7: „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”, iar toate muncile noastre ar trebui dăruite lui Dumnezeu. Toate muncile noastre ar trebui să fie milostive. În 1 Tesaloniceni 5:18 ni se spune că noi ar trebui să dăm mulțumiri în orice circumstanță. Pavel mărește miza în Efeseni 5:20: „Aduceți mulțumiri pentru toate lucrurile.” Uimitor! Apoi, Eclasiastul 9:10: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” Eclesiastul 3:22: „Nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui.”
Deci, datorită acestor motive pot spune că Joshua este pe drumul cel bun deoarece consideră că Dumnezeu dorește ca noi să găsim bucurie în munca mâinilor noastre și în muncile noastre profesionale. Dar nu cred că implicarea Bibliei în această alegere înseamnă că noi ar trebui să refuzăm să lucrăm până vom găsi un loc de muncă în care credem noi că ne putem bucura, ci că noi ar trebui să muncim ceea ce putem de dragul familiei noastre, de dragul comunității noastre, de dragul gloriei lui Dumnezeu, apoi ar trebui să ne rugăm pentru a ajunge să ne bucurăm de această muncă și să ne formăm această bucurie pentru ca munca noastră să devină mai roditoare și mai plăcută. Spun acest lucru deoarece în biserica primară, de exemplu, mulți robi s-au convertit la creștinism în secolul I în Imperiul Roman. Și este clar din modul în care ni se spune în 1 Petru 2:18-25 că mulți dintre acești robi au avut de suportat consecințe datorită acestei decizii. Au fost maltratați, iar Petru îi ajuta pe aceștia să știe ce trebuie să facă în legătură cu aceste lucruri. Aceasta nu a fost o slujbă plăcută și nici prea răspândită. Pentru a fi siguri, în 1 Corinteni 7:21, Pavel spune că dacă un sclav poate să-și obțină libertatea, el ar trebui să facă acest lucru, ceea ce ne arată faptul că Pavel nu considera că e ideal ca noi să ne chinuim într-un mod mizerabil. Cu toate acestea, sfatul principal pe care Pavel și Petru îl dau sclavilor și nouă tuturor, în 1 Corinteni 7:24, este acesta: „Fraţilor, oricare ar fi fost starea în care a fost cineva când a fost chemat, să rămână lângă Dumnezeu!” Cuvintele cheie din această propoziție sunt „lângă Domnul”. Cu alte cuvinte, oricare ar fi locul nostru de muncă, cea mai mare bucurie pe care o putem avea în legătură cu acesta este faptul că avem ocazia să stăm lângă Dumnezeu. El a venit la noi! El este cu noi în fiecare zi! Orice am face noi, El este cu noi. El ne va ajuta! El va face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru!
O ultimă observație ar fi aceasta. Aceia dintre noi care prosperăm în Occident ar trebui să ținem cont de faptul că una dintre cele mai surprinzătoare caracteristici ale culturii noastre, de care vizitatori din lumea a doua și a treia rămân uimiți, este numărul uimitor de opțiuni pe care îl avem – alegeri când vine vorba despre sutele de tipuri de cereale , fructe, legume, mașini, case, teatre și orice fel de aparate și de dispozitive. Noi avem tendința de a lua toate aceste opțiuni ca fiind ceva normal, dar în cele mai multe locuri din lume, oamenii nu au o sută de posibilități înaintea lor pentru a-și clădi o viață. S-ar putea ca ei să aibă una, două sau trei opțiuni în orașul în care trăiesc, dat fiind familia din care provin și societatea din care fac parte. Deci prin urmare, întrebarea care a fost pusă este una foarte occidentală.
Deci, revin la reconstrucția mea inițială a acestei întrebări, care cred că se aplică la nivel global. Ar chema vreodată Dumnezeu o persoană la o muncă pe viață în care să nu-i permită să aibă bucurie? Cred că răspunsul la această întrebare este următorul: Dumnezeu intenționează să le dea oamenilor săi bucurie, recunoștință și un sentiment de utilitate – pentru oricare ar fi munca la care El i-ar chema. Pavel a știut cum să fie mulțumit în orice circumstanță (Filipeni 4:11). Aceasta este esența vieții de creștin: găsirea satisfacției în Hristos și transformarea tuturor circumstanțelor și a lucrării mâinilor noastre într-o închinare vie.