Aș spune că acest lucru este o preocupare foarte mare. Este acum, și a fost dintotdeauna. Și, desigur, nu este doar în Centura Biblică. Vreau să spun că fiecare biserică are membri nominali. Da, chiar are. Toată lumea. Bisericile de ramură principală sunt la fel bolnave ca și Centura Bibliei, pline de oameni care cred că sunt creștini atunci când ei nu sunt. Eu locuiesc în Minnesota și să fii minnesotan este aproape ca și cum ai fi luteran sau catolic. Iar acele biserici, la fel de mult ca oricare altă biserică baptistă din Centura Bibliei*, sunt pline de oameni care cred că sunt creștini când, de fapt, ei nu sunt. Și aceasta a fost întotdeauna o preocupare uriașă. 

    În Noul Testament citim: "Ei au ieșit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noștri." (1 Ioan 2:19). Deci, pentru o lungă perioadă de timp, acolo au fost și ei, acolo au fost, în biserică, arătând la fel ca toți ceilalți. Și au părăsit adunarea și așa am cunoscut în cele din urmă că nu erau dintre ai noștri. Iar Pavel vorbește tuturor bisericilor. Uneori oamenii se poticnesc în asta. Pavel vorbește tuturor bisericilor, avertizând că cei care nu reușesc să poarte roada Duhului Sfânt, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și el vorbește în general, întregii Biserici. El nu spune: "O, există unul sau doi necredincioși printre voi." El face referire la voi toți, "luați seamă pentru că s-ar putea să vă prefaceți". Cei care nu au "nici o dragoste pentru Domnul", spune el la sfârșitul lui 1 Corinteni, dacă nu iubești pe Domnul, atunci ești "blestemat" (1 Corinteni 16:22). Nu este nimic nou în această problemă.

    Așa că dă-mi voie să îți ofer câteva sugestii posibile pentru modul în care să te raportezi la cineva în a cărui viață nu vezi – și tu nu ești infailibil aici – dovezi suficiente ale harului lui Dumnezeu, care să-ți dea certitudinea că această persoană a fost născută din nou sau că este cu adevărat creștină. Și, îmi dau cu presupusul aici, că vorbim despre o persoană cu care te afli într-o relație actuală, nu doar cineva pe care îl vezi o dată pe an, să zicem, la o reuniune de familie. Deci, să începem.

    1. Roagă-te! Roagă-te cu seriozitate pentru o trezire spirituală. Iar trezirea este cuvântul potrivit. Ea nu pune în pericol, chiar dacă persoana este salvată sau nu. Nu știi sigur, dar, oricum, trezirea este ceea ce noi toți avem nevoie. În cazul în care sunteți un credincios neserios sau un necredincios care se crede credincios, trebuie să fii trezit, readus la trezire și adus la o relație de dragoste vitală cu Isus Hristos, prin puterea Duhului Sfânt. Așa că rugați-vă!

    2. Include oamenii aceștia în viața ta cât de mult posibil și atrage-i în situații în care tu să poți stabili ordinea de zi, mai degrabă decât ei. Scopul aici este ca ei să guste și să vadă felul de experiențe pe care s-ar putea să nu le aibă, mai degrabă decât să te tragă în plăcerile lumești, în cazul în care ar fi aproape imposibil să poți vorbi despre lucruri spirituale. Așa că, atrage-i în bucuria ta și în felul tău de umblare cu Isus, oridecâteori este posibil.

    3. Fii dispus să mergi cu ei la biserica lor și invită-i să meargă cu tine la biserica ta, presupunând că mergeți la biserici diferite. Și folosește-te de aceste ocazii pentru a împărtăși experiențele tale de închinare și a Cuvântului. Și dacă mergeți la aceeași biserică, expune pentru ei felul în care tu răspunzi spiritual, cu afecțiune, cu seriozitate adevărului biblic predicat, cântecelor și așa mai departe.

    4. Vorbește în mod regulat de propria ta experiență cu Duhul Sfânt, cu Isus Hristos, cu puterea Cuvântului lui Dumnezeu și cu disciplinele spirituale din viața ta. Aceasta nu este predicare. Aceasta este ceva cu mult mai mult. Și dacă nu este mai mult, atunci nu va fi de prea mare ajutor. Aceasta este mult mai mult din ceea ce însemnă o adevărată umblare cu Dumnezeu. Și scopul este că ei vor gusta din acel ceva care le lipsește, atunci când văd felul în care tu vorbești Domnului, ca unui Prieten adevărat și prețios, cu care ai stat de vorbă în dimineața aceasta.

    5. Atunci când un anumit site, sau un citat, sau o predică, sau o mărturie, sau o carte, sau orice fel de experiență te-a cercetat, a facut ceva real pentru tine, te-a atins prin cercetarea Duhul Sfânt – împărtășește și cu ei. Împărtășește cu ei cartea aceea, site-ul, predica, oricare ar fi și mărturisește-le de ce te-a atins. Poate că ei se vor uita peste ea, poate că Dumnezeu ar folosi acel ceva pentru a le grăbi propria lor experiență.

    6. Revino în mod constant la acele sentimente pe care nașterea din nou le produce. Vreau să spun aici că nu mă refer la trăiri obișnuite. Nu te duce acolo din nou și din nou, această trăire, acea trăire. Nu trăiri în general, nu standarde morale în general, ci autentice, spirituale, sentimente, trăiri care sunt create de Duhul Sfânt prin nașterea din nou, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Și sunt sensibilizat cu acest lucru acum. O sa includ acest lucru aici, chiar acum, pentru că tocmai am terminat de predicat din 1 Petru, iar una dintre principalele lecții pe care am extras-o din 1 Petru este stresul, din nou și din nou, pe o viață marcată de un tipar anume de plăceri, altele decât plăcerile pe care le-ați avut o dată în ignoranță, spune el în 1:14.

    Deci, atunci când ai oportunitatea să îi întrebi despre experiența lor, fă-o! Întreabă-i, "Ce înseamnă pentru tine frica de Dumnezeu? Ce înseamnă pentru tine să Îl sfințești pe Isus Hristos, să Îl consideri sfânt, să experimentezi sentimentul de venerare a lui Isus în inima ta? Ce înseamnă pentru tine să-L iubești pe Hristos? Vorbește cu mine despre dragostea ta pentru Hristos. Ce înseamnă expresia "o bucurie negrăită și strălucită" pentru tine? (vezi 1 Petru 1:8) Care sunt trăirile tale în cazul unei experiențe lipsită de anxietate sau de frică în fața unei amenințări? Sau vorbește-mi despre lucrarea spirituală de afecțiune dintre semenii credincioși. Sau descrie-mi compasiunea." Spune-i că te lupti să ai compasiune. Roagă-l să îți vorbească despre cum se luptă el să aibă compasiune, milă.

    Scopul aici este ca creștinul autentic să fie marcat de o inimă nouă, de noi emoții, nu doar idei noi și tiparuri noi de comportament. Acest lucru se întâmplă mai în viitor. Acesta este rodul care se ridică prin sevă, de la rădăcinile nașterii din nou, numite trăiri religioase sau creștine. Deci, încearcă să pui în lumină aceste trăiri, pentru ca ei să poată realiza că poate nu le au. Astfel, ei pot avea o viziune cu totul superficială, exterioară și formală a vieții creștine. Și toate aceste discuții despre trăiri vor fi ca și o limbă străină pentru ei și ar putea să se trezească și să spună: "Nu cred că sunt născut din nou!"

    Iar una dintre cele mai simple moduri de a realiza acest lucru, de altfel, este de a fi într-un mic studiu biblic cu ei și atunci când ajungi la aceste cuvinte, cere-le doar să vorbească cu tine. Acesta este un studiu biblic. La ce crezi că se referă? Și cum experimentezi asta? Și poate vor spune: "Eu nu știu." Și apoi puteți ajunge la rădăcina problemei.

    7. Și, în cele din urmă, când momentul pare potrivit, ai putea să fii direct în exprimare și să-ți împărtășești îngrijorarea pe care o ai pentru sufletul lor. O modalitate de a aborda această discuție mai blând, ar fi să îi întrebi dacă se confruntă vreodată cu gândul siguranței mântuirii lor și spune-le că din când în când și tu faci asta. Și, apoi, explică-le modul în care aplici promisiunile lui Dumnezeu în lupta împotriva îndoielii și fricii, cu scopul de a încuraja propriul suflet. Atunci poate că se vor deschide ca o floare și vor mărturisi: "Da, chiar mă întreb uneori dacă sunt cu adevărat creștin." S-ar putea să se înfurie pe tine pentru că le adresezi asemenea întrebare. Ei ar putea să se departeze de tine. Dar, asigură-i tot timpul că îi iubești și că te rogi pentru ei, că vrei să le fi prieten. Și oricum ar ieși asta, nu vrei să renunți la ei. Și, desigur, la un moment dat le expui învățătura Evangheliei, asigurându-te că au înțeles bine și nu au nici un fel de moralism care să fi înlocuit Evanghelia, de care să nu fie conștienți. Și acest lucru îl faci privind înspre seriozitatea păcatului și necesitatea miracolului nașterii din nou, astfel încât ei să conștientizeze că nu este la îndemâna lor. Acesta este un miracol care trebuie să li se întâmple.

    Deci, ceea ce au nevoie bisericile noastre – acesta este un fel de rezumat la tot – ceea ce bisericile noastre au nevoie este o renaștere trimisă din cer. O trezire produsă de Duhul Sfânt, în care sute și sute de oameni nominali (din biserici) sunt treziți la seriozitatea păcatului și prețuirea lui Hristos. Pentru asta ne rugăm noi!

*denumire a unei regiunii in SUA, în care populația majoritara sunt creștini neo-protestanți, în special baptiști