Ideea de reînviorare își are originea în faptul că, pe de-o parte, Dumnezeu este dătătorul vieții sufletului și, pe de altă parte, oamenii - chiar și aceia care sunt născuți din nou și fac parte din Biserica lui Dumnezeu - au parte uneori de momente de neînsuflețire, de letargie, de recidive, de indiferență și chiar slăbiciuni. Atunci când pui aceste 2 lucruri la un loc - faptul că Dumnezeu este dătătorul de viață și că oamenii mai au parte de momente lipsite de viață - ceea ce vei descoperi este nevoia de speranță pentru reînviorare, nevoia de revenire la viață - o revărsare proaspătă a Duhului dătăror de viață a lui Dumnezeu asupra oamenilor Săi. Aceasta este definiția reînviorării.

    De exemplu, citim în Psalmul 85:6 o rugăciune adresată lui Dumnezeu: „Nu ne vei înviora iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?”; sau în Habacuc 3:2: „Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale”; sau Psalmul 80:18: „Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău”; sau Isaia 57:15: „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite”.

    Alături de aceste pasaje despre înviorare puteți citi și istoria lui Israel - a fost mereu presărată cu urcușuri și coborâșuri. Un rege e plin de răutate, iar Dumnezeu își reține binecuvântările și chiar Își trimite judecata. Alt rege redobândește evlavia adevărată și de aceea a avut loc o înviorare și o trezire manifestată printr-o închinare pură pentru o perioadă de timp. Urcușuri și coborâșuri. Când deschizi Noul Testament, chiar dacă perioada de timp dintre momentul învierii lui Isus și sfârșirea Noului Testament este scurt - poate 40 de ani - deja începuse să iasă la iveală nevoia de înviorare a unor biserici.

    Cred că cartea Evrei a fost scrisă unei asemenea biserici. Iată ce este scris în Evrei 5:12: „În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare”. Sau în Evrei 12:12: „Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale.” Deci, aceasta a fost o biserică care deja se prăbușea. Deja șchiopăta. Deja obosise și avea nevoie de înviorare.

    Apoi, când citești rugăciunile lui Pavel se resimte din nou această necesitate. Când citești rugăciunile lui scrise în scrisorile sale sună, pur și simplu, ca niște rugăciuni făcute pentru biserici care se îndreaptă spre neînsuflețire. Există puține rugăciuni în Biblie care să mă fi înviorat, să mă fi provocat, să mă fi trezit și înnoit precum cea din Efeseni 3:16-19, unde Pavel se roagă astfel: „Și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru. Aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” De-a lungul anilor petrecuți în slujba de pastor, această rugăciune de a dobândi puterea de înțelegere a lărgimii, lungimii, adâncimii și înălțimii și de a fi umpluți de toată plinătatea lui Dumnezeu a fost ca un strigăt al inimii mele, deoarece știam cât de puțin eram umplut cu această plinătate.

    În istoria Bisericii, termenul de „înviorare” - în cel mai biblic sens al său - are semnificația unei lucrări suverane - făcute de Dumnezeu - în care întreaga regiune a bisericilor, o mulțime de creștini au fost ridicați din indiferența spirituală și din convingerea lumească despre păcat, dobândind o dorință mai puternică de al avea pe Hristos și cuvântul Său, devenind îndrăzneți în a mărturisi, trăind curat, închinându-se plini de bucurie și reînoindu-și angajamentele legate de misiuni. Poți observa că Dumnezeu a intervenit în viețile acelor creștini. Până la urmă, de multe ori, înviorarea înseamnă lucrarea pe care Dumnezeu o face printre mai mulți creștini, în același timp, în aceași regiune - această lucrare fiind de fapt asemănătoare cu ceea ce Dumnezeu face de obicei individual în viața creștinilor în timp ce oamenii sunt mântuiți și reînoiți pe întreg pământul.

    Voi spune acest lucru, în cazul în care cineva dorește să se mai documenteze despre acest subiect, că, cartea „Revival”, scrisă de Martyn Lloyd-Jones, este cu adevărat de ajutor. Sau, poți căuta pe site-ul Desiring God „Ce anume este înviorarea?” Veți găsi acolo o listă întreagă cu lucruri folositoare.