Ţi-ai pus vreodată întrebarea: "Cum ar fi dacă... toţi oamenii ar fi copii fidele ale caracterului meu?".

Eu mi-am pus-o recent. Lăsând la o parte considerentele tehnico-ştiinţifice, ce părere ai? Lumea ar fi mai bună? Ar exista terorism? Ar exista puşcării? Dar crime? Dar violuri? Drogurile ar fi "prins", aşa cum se întâmplă astăzi?

Bun, ca orice creştin, bănuiesc că nu ar exista astea... dar mergând mai departe... ar exista oameni muritori de foame? Ar fi oare eradicată foamea? Ar avea toţi ceva de mâncare şi un loc al lor, în care să doarmă, să muncească, să înveţe, să Îl laude pe Dumnezeu?

Ar fi mai multe biserici decât baruri? Sau ar mai exista baruri? Sau să mergem mai departe... ai avea curajul să îi spui celui de lângă tine un secret? Crezi că îl va păstra pentru el? Sau ar mai trebui să ai secrete faţă de semenii tăi?
Te-ai încrede în orice om de pe planetă? Ai număra restul de la magazin? Ar trebui controlori pe mijloacele de transport în comun? Ar fi nevoie de radare? Crezi că jandarmii ar mai avea ce face?

Cum ar rămâne cu rasismul? Ţiganii ar avea acelaşi statut ca toţi ceilalţi? Ar mai exista cerşetori? Clasa politică ar fi tot aşa de bogată şi insensibilă la nevoile ţării? Bogaţii din acea lume ar fi toţi cu 10 vile în Braşov şi 5 maşini de lux la fiecare?

Eu mi-am pus aceste întrebări şi mi-am dat seama că lumea aceea nu ar fi o lume perfectă. Şi mi-am dat seama că dacă lumea nu ar fi perfectă, nu ştiu cum voi ajunge în lumea perfectă din rai.

Părerea mea e că trebuie să ne punem mereu aceeastă întrebare: cum ar fi lumea dacă toţi ar avea caracterul meu? De ce? Pentru că Isus a zis: "Ceea ce vreţi să vă facă vouă oamenii, aceea să le faceţi şi voi lor".

Domnul să ne ajute să căpătăm caracterul Său, şi astfel lumea să fie un loc mai bun, iar Cerul să aibă pe cine aştepta cu braţele deschise.