"Aceasta cortina - cerul - se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal."
-----------------
Intr-o seara cand am iesit de la servici - era deja intunerec - mi-am ridicat ochii spre cer si priveam stelele.
Dintre blocuri de beton, dintre constructii si cladiri, abia se vedea un petec de cer, cateva stele.
Dar senzatia a fost fantastica.
Am simtit ca exista ceva care nu se misca (cu toate ca stelele se misca), Cineva care nu se schimba, Cineva care nu ma paraseste niciodata, care nu ma tradeaza, care nu se poarta ca niste parinti care au divortat si m-au aruncat de la unul la altul, ca un sot sau o sotie care si-a gasit pe altcineva sau ca niste copii care nu mai vor sa stie nimic de mine.
Cineva pe care te poti baza, si care si azi si maine si peste 1000 de ani este la fel.
Cerul era negru-albastrui, iar stelele aratau ca niste gauri intr-o cortina, gauri prin care razbatea vesela lumina din lumea cealalta. Aici era noapte, dincolo era Lumina.
Prin aceasta cortina veche si "roasa" de... stele, puteam vedea putin dintr-o alta lume. Aceasta cortina - cerul - se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal. Este ca si cum am sta la teatru pe scaune, cu lumina stinsa, si dintr-o data se trage cortina si-i vedem pe adevaratii actori - Dumnezeu cu ingerii Lui si cel rau cu ingerii lui.
Traim intr-o lume care moare. Pasim zilnic prin Sodoma si Gomora, iar destrabalarea, depravarea si descompunerea lumii noastre sunt ridicate la rang de cinste: "Ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac." Romani 1.
Filmul "Brokeback Mountain" este nominalizat pentru mai multe premii Oscar. Este vorba despre o poveste de dragoste intre... 2 cowboy. Barbati, bineinteles.
Un comentator de la BBC spunea: "o frumoasa poveste de dragoste" ...
Ce-o fi gasit baiatul ala frumos in povestea asta de dragoste intre homosexuali, nu stiu, dar vorba unora: "Cel rau... stie"...
Uneori seara, dupa ce inchidem usa si ne urcam in pat, sub plapuma, ne incearca sentimentul ca "si azi totul a fost desertaciune si goana dupa vant."
Zaharia 1:13 scrie: "Domnul a raspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mangaiere ingerului care vorbea cu mine."
Iti doresc dragul meu prieten sa-ti vorbeasca Dumnezeu "cu vorbe bune, cu vorbe de mangaiere"...
Prorocul Daniel are descoperiri dumnezeiesti, pe care nu le intelege, si intreaba: "Domnul meu, care va fi sfarsitul acestor lucruri?".
Raspunsul pe care il primeste este tulburator:
"Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor."
Lui Daniel i se spune: "tu te vei ODIHNI si te vei scula iarasi in partea ta de MOSTENIRE".
SFARSIT. ODIHNA. MOSTENIRE.
Cineva spunea: "Biblia este compusa din 2 Testamente - Vechiul si Noul Testament. Testamentul se refera la o mostenire. Oricine aude vorbindu-se despre o mostenire, ciuleste urechile."
Biblia vorbeste despre SFARSIT, ODIHNA, MOSTENIRE.
Sfarsitul acestor lucruri este aproape, este la usa.
Dumnezeu este deja cu mana pe butonul care va da cortina la o parte.
Daca Dumnezeu are bucuria de a ne darui cerul, noi putem avea bucuria de a darui si altora vestea buna: exista salvare, exista vorbe bune, exista mangaiere.
In cateva momente incepe spectacolul final - o judecata si apoi o nunta, o sarbatoare vesnica.
Cade cortina. Sau se face sul.
Ridica-ti ochii spre cer la noapte. Cristos va invinge.
Dar nu uita! La nunta si la sarbatoarea vesnica din Cerul de dincolo de cerul acesta, ajung doar cei care au trecut de judecata... care si-au albit hainele in sangele Mielului...
Cerul acesta, s-ar putea sa fie ultima data cand il vei mai vedea... inainte de a se face sul... el - cerul - sau viata mea...
"Aceasta cortina - cerul - se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal."
Intr-o seara cand am iesit de la servici - era deja intunerec - mi-am ridicat ochii spre cer si priveam stelele.
Dintre blocuri de beton, dintre constructii si cladiri, abia se vedea un petec de cer, cateva stele.
Dar senzatia a fost fantastica.
DUMNEZEU sa aibe mila de noi si sa ne dea harul de a fi vrednici de imparatia Lui.Nu pt. faptele noastre care de multe ori cand noi spunem ca sunt bune ele sunt o carpa murdara inaintea Domnului ci pentru dragostea SA mare care s-a aratat la cruce .Preamarit sa fie Dimnezeu sa spuna toti cei care nadajduiesc in mantuirea SA .amin.