La 18 ani... Ana Maria a plecat... dincol de zare... (Partea II)
Autor: Cristian Boariu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 23/04/2007
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 3 voturi
Acelasi cadru melancolic de primavara tarzie... O zi diferita de altele in Ipotesti... Trupul neinsufletit al Anei era condus pe ultimul drum, un drum al durerii, al lacrimilor, un drum in care speranta obliga parca la resemnare si la o intelegere solemna a voii lui Dumnezeu...

Nici chiar fanfaristii care erau obisnuiti cu acest cadru, nu mai erau aceasi... sunetul instrumentelor era atat de sters...

Curand marsurile funebre au fost inlocuite de zgomotul uneltelor... Nimeni nu auzea ecoul versetului de aur al Anei..."pentru mine a muri este un câstig."...

Incet, orele s-au scurs... Parintii si surorile ei insa mai au de luptat cu gandurile atat de profunde a lipsei:"Aici obisnuia ea sa ...."

........................................

Dupa 5 zile... stau la acelasi birou unde scrisesem prima parte a marturiei ei... citesc si recitesc mesaje lasate de cei apropiati ai ei in caietul de memorii, pe sit-uri...altele nescrise raman in inimile multora...

Ochii mi se opresc asupra unuia semnat de profesoara de religie a Anei...
"Ana,am avut deosebita placere sa te cunosc de cand erai doar un mic bobocel, din 1997, D-zeu inganduit sa devin profesoara de religie si pt tine. Tu erai doar in clasa aIIIa, dar ti-am urmarit evolutia pe parcursul anilor si mare mi-a fost bucuria cand te-am intalnit la liceu si nu demult am cantat impreuna in biserica din Bosanci.Atunci mi s-au umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie cand am descoperit ca ai ales calea Domnului si ai inceput sa lucrezi pt Domnul in grupul in care cantai. Atunci am inteles ca L-ai ales pe D-l ca stapan in viata ta.
Acum plang de tristete ca te-ai dus asa de repede din mijlocul nostru, dar tot odata stiu ca te-ai dus sa canti in corul de ingeri."

Cu respect si tristete iti scrie fosta ta profesoara de religie ,Golea Simona...


Nu pot trece nicidecum peste doua din mesajele colegilor ei...

"Draga mea, iti multumesc ca prin tine am vazut ca ceea ce urmam sa fac nu era bine.Iti multumesc ca mi-ai aratat din nou drumul...drumul pe care nu trebuia sa-l fi parasit niciodata. Iti multumesc ca ai existat in viata mea..desi am avut deseori mici conflicte in legatura cu religiile noastre. Prea greu mi-a fost sa recunosc ca singurele persoane din clasa mea care credeau cu adevarat in Dumnezeu nu erau de religia mea. De mica am fost invatata multe lucruri cu privire la cei de alta religie decat a mea si la un moment dat am ajuns sa privesc cu dezgust pe cei ce nu erau ortodocsi. Apoi v-am cunoscut pe voi, pe tine si pe Alex si mi-ati aratat ca defapt lucrurile nu erau asa cum credeam eu. Mi-ai aratat ca de fapt asa numiti ortodocsi, care erau ortodocsi numai cu numele, erau mai rataciti decat celelalte culte pe care eu le credeam ratacite.
As fi vrut sa stii si tu lucrurile acestea pt ca sa simti si tu ca ai intors un suflet care era pe calea pierzarii ,spre Dumnezeu. " Iti multumesc cu durere in suflet...Mihoc Cecilia



Al doilea e plin de speranta revederii...

" Ai fost sageata care si-a atins 100% tinta. Am auzit ca ai fost model in biserica(si cred asta). Eu te stiu ca si colega de clasa. Ai lasat o urma de nesters. Cat ai fost aici, ai reusit sa fii, datorita faptului ca ti s-a incredintat mult, un dar pt ceilati. Ai avut vointa de a face lucruri mari. Si ti s-a rasplatit vointa prin infaptuire. Pas cu pas, planul Lui D-zeu pt tine s-a materializat. Daca El te-a chemat, ai plecat pt ca nu s-a putut altfel. Plecarea ta a fost ca o continuare a ceea ce ai facut aici.
Am fost 4 ani de scoala impreuna si am invatat multe. Te-ai rugat pt mine cand mi-a fost greu. Nu stiu cum ai facut-o, cu credinta sau fara, dar stiu ca erai ascultata. Ne-am rugat pt colegi si poate un raspuns este plecarea ta. Cuvintele nu isi mai au rostul. Spun asa putin din ceea ce a fost..
Nu promit ca nu te voi uita nicodata,dar te rog ca atunci cand vom fi acolo sa ma strigi...te voi recunoaste pt ca vei avea aceiasi voce asa cum am stiut-o aici. Astept salutu-l pe care mi l-ai dat ultima oara cand te-am salutat. Vor fi acolo si colegii pt care poate te-ai dus. Cum e XII F in cer ? Limba dragoste, literatuta iubirii, muzica ingerilor, desenul eternului...Vom sti mai mult acolo....Multumesc ,ANA " - al tau coleg, Alex


De remarcat profunzimea spirituala cu care trimitea scrisori celor dragi... modul in care stia sa incurajeze... felul in care oferea speranta in fiecare cuvant... o scrisoare trimisa anul trecut unei prietene din biserica:

" Scumpa mea sora in Domnul Isus,

uite, acum e marti si nu am fost la biserica pt ca am mult de invatat si de scris, dar pt ca abia acum am citit scrisoarea de la tine(si pt asta imi cer scuze), o sa imi fac un pic de timp ca sa-ti scriu cateva randuri.
Crede-ma ca am si eu aceeasi ravna pt Domnul ca si tine, insa eu mi-o manifest mai mult in rugaciune pt ca prin asta simt ca sunt mai aproape de D-zeu, mai ales dupa ce El m-a binecuvantat cu un dar al Duhului Sfant.

Imi pare foarte rau pt tine ca nu poti sa dormi, nu stiu ce te macina, dar orice ai avea poti sa-i spui Domnului pt ca El e cel mai bun prieten pe care Il poti avea vreodata. El nu te va parasi niciodata, doar daca Tu decizi asta. Ma rog ca asta sa nu se intample.
Daca simti ca vrei sa vorbesti cu cineva, sa stii ca eu iti stau mereu la dispozitie, iti voi oferi un umar pe care sa plangi daca vei simti asta sau ma voi bucura cu tine si pt tine.

Eu am inceput de mult sa ma rog pt tinerii care nu-l cunosc pe Domnul sau care sunt dintr-o familie crestina si care traiesc totusi in pacat. Am inceput sa ma rog pt ei si in special pt cineva anume , pt ca imi doresc ca si ei sa aiba parte de CER, nu vreau sa fiu egoista, vreau sa impart cerul si cu ei. Am constatat ca din ce in ce mai multi tineri parasesc calea Domnului si o apuca pe cai gresite unde diavolul ii asteapta.
Duhul sfant ma ajuta sa evit ispitele de zi cu zi, iar rugaciune ma ajuta sa ma apropii mai mult de Domnul.
Eu traiesc ziua de maine prin credinta, cu rugaciune, ma incred in El, si stiu ca daca ma rog Lui, El ma va ajuta si ma va feri de orice rau si necaz.

Asa ca nu-ti mai fa probleme si roaga-te caci este o putere nemasurata in asta !OK ?Nu mai fi suparata si dormi linistita !!Eu te iubesc pt ca esti tu si pt ca esti sora mea in Domnul Isus !
Domnul sa te binecuvinteze !
Ana "...



Rãsfoind Biblia ºi notiþele ei s-au gasit versurile unei cântãri cu data 1 septembrie 2006. ªtiu cã a simþit într-adevãr ce exprimã versurile acestei cântãri:

" Facã-mi-se-ntotdeauna
Dupã sfântul Tãu Cuvânt
Chiar de-ar fi sa-mi cadã toate
Planurile la pãmânt…

Gândul Tãu sã se împlineascã
Neºtirbit în mine-oricând
Chiar de ar fi sã se dãrâme
Tot ce mi-am zidit în gând…

Voia Ta sã se înalþe
Ca stãpânã-n viaþa mea
ªi-n fãrâme sparge-mi voia
Printr-o loviturã grea…

Rugãciunea asta, Doamne
Tu sã mi-o asculþi mereu
Iar de-ar fi s-o schimb vreodatã
N-asculta de gândul meu!!!"


Voia si visele ei au lasat locul chemarii desavarsite a Tatalui: "vino ...acasa, Ana".

Ma intreb, cati dintre noi , care citim aceste versuri, am putea sa le punem la rang de cinste in viata noastra? A le citi fugitiv inseamna o mica apreciere...a le pune insa in Biblie, stiind ca de cate ori o vei deschide va fi posibil sa le recitesti, inseamna a accepta planul lui Dumnezeu cu privire la viata ta... Inseamna dedicare, patos, slujire neconditionata...

...vei parasi aceasta pagina ... oare marturia aceste tinere ti-a vorbit? Daca da, trimite-o tuturor prietenilor tai... Daca nu, mai citeste-o odata si intreaba-te: "Despre mine, ce se va scrie cand voi fi plecat de aici?"

-----------------------------------------------

In memoria Ana - Mariei, tanara care ne-a parasit la 18 ani pentru a trai cu Cel pe care l-a iubit, Isus Cristos.

Pe curand, Ana!

Acelasi cadru melancolic de primavara tarzie... O zi diferita de altele in Ipotesti... Trupul neinsufletit al Anei era condus pe ultimul drum, un drum al durerii, al lacrimilor, un drum in care speranta obliga parca la resemnare si la o intelegere solemna a voii lui Dumnezeu...


Ne-om vedea!
Chiar daca in principiu este un eseu foarte trist as vrea sa luam din el partile pozitive, care ne fac sa ne gandim la cer chiar daca prin acestea se trece prin suferinta, trebuie sa ne gandim fiecare din noi ce se va spune odata...despre fiecare din noi!Este de apreciat nadejdea cu care Cristi ne arata siguranta mantuirii lui...Faca Domnul ca fiecare din noi sa fim gata in orice clipa sa parasim acest pamant, iar in urma noastra sa lasam lumina ca sa lumineze si sufletele celor ce nu gasec lumina...Ne-om vedea la cele tarmuri...
Ma numesc Daniela si locuiesc in Spania de ceva timp.O
Obisnuiesc sa intru des la pagina reurse crestine pt a citi versetul zile si multe valori ce se pot gasi aici,am citit aceasta stire si....m-a patruns,m-a durut,si m-a zidit,vazand atata daruire pt Domnul la o varsta asa de frumoasa cand majoritatea aleg placeri inselatoare;m-a motivat foarte mult pt a lupta si lucra mai mult pt Domnul iubit ca atunci cand si eu voi pleca si in urma mea sa ramana iubirea Lui lucrand in randul celor ramasi.Iubiti parinti,iubita familie si dragi cunoscuti ai Anei-Maria,Domnul cel Bun ,Tatal Mangaierilor sa va mangaie in aceasta grea despartire de cea care a fost o raza stralucitoare de iubire pt un scurt timp cu multa pace si speranta revederii.Domnul sa fie cu voi toti cei ce a-ti cunoscut-o.
Obisnuies sa intru des pe acest site pt a vedea versetul zilei si alte valori de aici;am putut citi de asemenea aceasta trista stire.Ma durut ,m-a impresionat ,m-a motivat vazand as o daruire pt Domnul la acesti ani atat de frumosi.Ma patruns adanc ,motivandu-ma mai mult slujirea celor din jur ,intr-o traire mai stransa cu Domnul ca atunci cand si eu voi pleca si in urma mea sa ramana lumina Lui lucrand in continuare printre cei ramasi.Iubita familie a Anei-Marii,si cei ce a-ti cunoscut-o ,Domnul sa va mangaie cu harul Sau in aceasta grea despartire de cea care a fost o raza a iubirii LUI in scurta-i calatorie.
Cristi, eseurile tale inspirate de acest moment greu pentru noi au provocat in mine mai mult decat un simplu sentiment... Multumesc Domnului pentru tine! Multumesc ca ai scris!...Ai incheiat ´´Pe curand, Ana!´´ - asa simt ei eu...
nu-ţi poţi stăpâni lacrimile, este imposibil!
Doamne, oare ce rămâne, în urma fiecăruia dintre noi?
fiţi binecuvântat!
Adăugat în 30/11/2011 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 6611
  • Export PDF: 6
  • Recomandări email: 1
  • Favorită: 3
  • Comentarii: 6
Opțiuni