Scrisorile au inceput sa vina unele dupa altele asa ca, daca altadata ma plangeam de tacerile tale indelungi, acum nu mai pot face fata atator intrebari pe care le rostogolesti deadreptul peste cugetul meu. Lecturile tale fara istov din Sfintii Parinti, din Istoria Bisericii si mai ales din Sfanta Scriptura, nasc in tine nelinisti, puzderie de intrebari iti framanta cugetul si-mi scrii ca "...numai raspunsul la aceste intrebari m-ar alina." Vreau sa-ti spun dragul meu ca viata aceasta, oricati ani i-am adauga, este totusi prea scurta pentru a gasi raspunsuri la toate intrebarile si apoi fiecare raspuns ce s-ar putea da, nu reprezinta realitatea ultima asa cum am vrea, caci dintr-un raspuns se naste o alta intrebare si asa una din cealalta, asa ca nu stiu ca cineva sa fi putut intrezari vreodata capatul acestei inlantuiri. Ma intrebi daca doctrina despre Sfanta Treime este un privilegiu ce tine exclusiv de revelatia data Bisericii sau exista mai inainte ceva similar in mitologia greaca si care ar fi prefatat oarecum doctrina treimica crestina elaborata in doua sinoade ecumenice, cel de la Niceea in anul 325 d H si cel din Constantinopol la anul 381 d.H.?

Recunosc ca este o intrebare la care nu am libertatea sa-ti raspund caci un anumit raspuns comporta multe riscuri. Printre teologii care apara aceasta doctrina circula o vorba:"Daca intelegi aceasta doctrina esti nebun dar daca n-o crezi vei merge in iad". De fapt doctrina despre Sfanta Treime tine mai degraba de reflectia teologica decat de Revelatie. Ar fi deci fara folos sa lungesc vorba de aceia ma voi limita sa-ti dau raspunsul pe care la dat Chiril al Alexandriei Imparatului Iulian Apostatul care a domnit intre anii 360-362 si care se lepadase de credinta crestina tagaduind si invatatura despre Sfanta Treime. Iritat episcopul alexandrin scria invocandu-l pe scriitorul grec Porfirie: "Caci Porphyros spune expunand invatatura lui Platon:"Fiinta lui Dumnezeu purcede din trei ipostaze si este:Dumnezeu cel preainaltat,cel preabun;Dupa El si al doilea,este Ziditorul;Iar al treilea este sufletul lumii." Si Sf. Chiril continua: "Si totusi si ei, invatatii pagani, admit si presupun trei ipostaze de la inceput si ei afirma ca se cuvine sa aiba fiinta lui Dumnezeu pana la trei ipostaze iar uneori aplica si denumirea de Treime asfel fiind de acord cu invataturile crestinilor...".Si mai departe:"Noi insa vom afla ca se gaseste la invatatii elinilor pagani cunoasterea implicita a Sfintei Treimi. Caci ei spun ca aceste divinitati sunt foarte apropiate intre ele si nimic nu se interpune intre dansele fiind unite unele cu altele...".Si in final citandu-l pe filozoful pagan Numerius "Dumnezeu, cel ce este primul in sine insusi este simplu prin faptul ca niciodata El nu este despartit fiind stapanit de Sine insusi. Iar Dumnezeul cel al doilea si cel al treilea este unul singur..." (vezi Chiril al Alexandriei - "Zece carti impotriva lui Iulian Apostatul" Ed.Anastasia Bucuresti 2000. pag 64; 422;424; 426;).

Nu stiu ce vei spune citind aceste texte dar stiu ca, cu cat omul se informeaza mai mult cu atat ii vine mai greu cand e vorba sa ia o hotarare...In ce ma priveste despre Sfanta Treime cele mai potrivite cuvinte mi se par cele spuse de unul dintre Parintii Bisericii, Sfantul Ilarie de Poitiers :"Prin greselile ereticilor si prin blasfemiile lor, noi ne-am vazut obligati sa facem ceea ce nu ne este ingaduit, si anume, a ne catara pe inaltimi, a vorbi despre ceea ce nu se poate vorbi, a indrazni ceea ce nu este ingaduit." Sau fericitul Augustin:"Spunem trei Persoane pentru a nu exista tacerea nu pentru a spune ce este Treimea."Iti propun sa asculti de acesti oameni sfanti, iar pe acesti pagani s-ai lasam sa vorbeasca in urechile Sfantului Chiril iar noi sa ne intoarcem la Cartea care te preocupa Proverbele lui Solomon.

Ultima ta scrisoare m-a incantat deadreptul, mai ales cand am citit refelectiile pe care le-ai cules din retrospectiva celor prime sapte capitole parcurse si care mi-au dat oarecum masura progresului tau duhovnicesc. Cu incuvintarea ta am sa reproduc cateva pasaje din aceasta ultima scrisoare pasaje ce merita subliniate:..."Cercetand cele sapte capitole am notat de cel putin unsprezece ori acest ciudat apelativ prezent in fiecare capitol: "Fiule...!" la care am atasat si versetele 3 si 4 din capitolul 4 intelegand ca, paternitatea acestor prime capitole apartine mai degraba regelui David si nu lui Solomon. Probabil mai tarziu Solomon si le-a amintit consemnandu-le in scris. Ce bine ar fi ca fii nostri sa invete ca indiferent unde ar fi si ce ar ajunge, chiar si pe un scaun de domnie sa nu uite invatatura buna primita de la parinti. Ar fi cea mai inalta forma de cinstire ce li s-ar putea aduce...". Nu pot decat sa-ti dau dreptate adaugand doar ca aceasta forma de cinstire o pretinde de la fapturile Lui, si Tatal nostru Dumnezeu. Si inca un pasaj:"Si tot acest apeletiv "Fiule !" la care am facut referire mai sus imi sugereaza ca adevarata intelepciune nu este daruita filozofilor prin reflectia rece si sterila asupra lucrurilor, intelepciune care este mai degraba o sursa de divertisment intelectual - ci celor dispusi sa intre intr-o relatie calda chiar filiala cu Izvorul acestei intelepciuni care este o Persoana. Ce mi s-a parut interesant este aceasta dubla ipostaza a intelepciunii in revelatia iudaica adica pe de-o parteea ne este oferita ca invatatura desprinsa din observarea atenta a realitatii invatatura pe care o putem descoperi in Carti (vezi cap 4 v 13 )iar pe de alta apare ca o Persoana de o inalta noblete.(vezi cap 1 v20-33 si cap 8 si 9 v 1-12) Inteleg de aici ca pentru dobandirea intelepciunii e nevoie sa pastram o dubla relatie: cu Cartea si cu aceasta Persoana bogata si draga lui Dumnezeu(vezi cap 8 v18,30). Ce parere ai cine este aceasta Persoana?...".

Preaiubite, n-am sa-ti raspund acum cine este aceasta Persoana cat mai degraba sensul "strigarilor" ei catre oameni, asa cum le gasim consemnate in capitolul 8 de la versetul 1 pana la versetul 12: "Ascultati caci am lucruri mari de spus si buzele mi se deschid ca sa invete pe altii ce este drept Caci gura mea vesteste adevarul si buzele mele urasc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,n-au nimic neadeevarat nici sucit in ele."

In "colindul" ei "... pe inaltimi, afara pe drum, la raspantii...langa porti la intrarea cetatii"( vezi cap 8 v 2 ). Intelepciunea nu ofera oamenilor dispusi s-o asculte altceva decat "cuvintele gurii" ei, adica "dreptate" si "adevar", caci oamenii sfatuiti de propria lor intelepciune, acest sfetnic neindemanatic si orb, au rasturnat ordinea valorilor si fie s-au alipit strasnic de bunurile acestei vieti care le dau falsa senzatie a implinirii, "argint","aur", "margaritare", "lucruri de pret" (vezi v 10 ,11},fie devorati de dorinta salbateca de a avea cu orice pret aceste bunuri efemere, au calcat in picioare principiile morale apeland la mijloace josnice pentru a le avea : "nedreptate", "minciuna", "trufie" si tot feluri de tertipuri si ambiguitati,cu un cuvant "purtari rele"(vezi v .6,7,8,9,13). Si nu numai ca sunt sclavii bunurilor acumulate sau a dorintei de a le poseda dar sunt si adanc nefericiti.

Caci, daca fericirea celui ce are este roasa de teama ca intr-o zi isi poate pierde bunurile, nefericirea celui ce le ravneste este sporita de teama ca nu le va ajunge vreodata. Fara Intelepciunea Domnului si dispretuind prioritatile pe care ea i le ofera, omul nu numai ca isi cladeste o fericire iluzorie dar o aseaza si pe temelii putrede. De aceea Intelepciunea insista: "Primiti mai degraba invataturile mele decat argintul si mai degraba stiinta decat aurul scump". Caci Intelepciunea pretuieste mai mult decat margaritarele si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea ( vezi v. 10,11 ). Daca te gandesti ca aceste randuri sunt o pledoarie in favoarea saraciei, atat de laudata uneori si pe nedrept pusa in randul virtutilor, te inseli; caci stiu bine cati oameni neprihaniti despre care Dumnezeu a depus buna marturie s-au folosit de bunurile lumii acesteia dar n-au fost sclavii acestor bunuri ci le-au administrat cu grija unor ispravnici intelepti, iar daca a fost nevoie le-au impartit ca niste stapani. Ei au stiut ca bogatia nu merita iubita caci, odata pierduta de unul, ajunge la celalalt, apoi de la acesta la un altul, care poate nici nu o merita dovedindu-se ca nu este credincioasa nimanui. De aceea nu si-au alipit inima de ele. Au iubit Intelepciunea si au fost iubiti de ea: "Eu iubesc pe cei ce ma iubesc..." (vezi v.17/a), crezand in oferta ei si acceptand-o:" Rodul meu este mai bun decat aurul cel mai curat si venitul meu intrece argintul cel mai ales" (vezi cap. 8 v.19).

Te vei intreba care este "rodul" acesta atat de valoros pe care nu-l poate da nici aurul nici argintul ci numai Intelepciunea ? O succinta recapitulare ma ajuta sa ti-l amintesc sumar: rememorand continutul capitolului 1 si 3: "o viata linistita si fara grija", "o viata lunga", "multa pace", "minte sanatoasa", "trecere inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor" si chiar " sanatate pentru trup". Acum daca pui pe cantarul unei minti sanatoase pe cele doua, pe un taler "bogatia", iar pe celalalt "rodul" Intelepciunii. care crezi ca va atarna mai greu? Am aflat de la amicul nostru M ca ai de gand sa incepi o mica afacere si cred ca acum te intrebi cu neliniste daca nu cumva cele doua cantarite mai sus se exclud reciproc. Preaiubite, ele sunt compatibile daca planurile pe care le faci pentru a castiga bunuri vremelnice, oricare ar fi ele, le faci sub indrumarea Intelepciunii pe care ti-ai ales-o sfetnic: caci "Eu Intelepciunea am ca locuinta mintea si pot nascoci cele mai chibzuite planuri" (vezi cap 8 v. 12), si "De la mine vine sfatul si izbanda,eu sunt priceperea a mea este puterea". (vezi cap 8 v.14) Avand-o "sfetnic" ea te va invata ca nu te poate insoti in afacerile tale dacat daca "urasti raul,trufia si mandria,purtarea rea si gura mincinoasa "(vezi cap 8 v.13) iubind in schimb "dreptatea" si "nevinovatia" (vezi si v 18,20) in toate cele pe care le faci, si nu numai, dar iti va arata ca o buna oranduire a vietii personale este tot atat de importanta ca ceea a unui regat.

Iata motivul pentru care ea isi ofera serviciile deopotriva "imparatilor","voievozilor", "dregatorilor", "mai marilor" si "tuturor judecatorilor pamantului "(vezi v 15 ,16.) dar si fecarui om in parte. Nu stiu ce vei face dupa ce vei citi aceste randuri si cum iti va influenta scrisoarea mea deciziile din ziua de maine. Personal as vrea sa ramai asa cum esti, indragostit de carti duhovnicesti, de rugaciune in locuri linistite, iubitor de netulburare. Numai asa vei putea fi de folos fratilor tai la vreme potrivita. Caci merita sa traiesti doar pentru acele bunuri cu care poti si muri.Incolo iti doresc ravna si spor sa aduni cat mai mult din "avutiile trainice" si asupra carora sa nu-ti pierzi niciodata dreptul de " mostenire" ( vezi v 18 si 21).

Numai bine,
Zaharia Bica