Ce frumos sună! Cine nu-şi doreşte azi să iubească şi să fie iubit? Dragostea e cel mai frunos lucru – e Dumnezeu.


Am auzit multe poveşti de dragoste în viaţa mea, şi sunt convinsă că şi voi aţi auzit sau chiar le aveţi pe ale voastre, dar azi am să vă spun o poveste de dragoste mai specială. Amintiţi-vă de Rut, femeia care şi-a pierdut soţul, i-a dispărut cea mai dragă fiinţă din viaţă şi mai mult, acum se afla în faţa unei decizii majore: să se întoarcă acasă, la doliul şi singurătatea de acolo, să încerce să-şi refacă viaţa în satul ei natal sau să-şi însoţească soacra, da aţi auzit bine, soacra!, într-o ţară străină, cu oameni străini, cu obiceiuri ciudate! Cumnata ei se hotărâse deja: mai bine în satul ei! Rut a rămas lângă Naomi! – nu ştiu azi câte nurori ar fi luat această decizie?... A fi credincios este unul din cele mai mari lucruri şi a fi cu adevărat un creştin veritabil e un lucru încununat de Dumnezeu. Visa oare Rut că se va îndrăgosti vreodată, că va avea copii? Greu de spus! Nu ştiu! Dacă avea ceva deosebit Rut, înclin să cred că începuse să Îl preţuiască şi să-L iubească pe Dumnezeul cel adevărat, Cel care a reuşit să facă din ea un om nou!

Boaz, al doilea personaj al poveştii de dragoste, fără de care dinenţeles nu ar fi putut exista povestea, era unul din cei mai frumoşi şi bogaţi tineri din oraşul lui. Avea tot ce-şi putea dori un tânăr! Însă mai mult decât atât, comoara lui de preţ era relaţia lui specială cu Dumnezeu. Îi venise şi lui vremea căsătoriei şi probabil de multe ori s-a gândit oare cum va arăta cea cu care îşi va împărţi viaţa? Probabil avea în mite şi tiparele soţiei lui. Nu ştiu dacă îşi dorea ca viitoarea lui soţie să aibe măsurile ideale, ochi albaştri sau verzi, păr castaniu sau negru...dar din alegerea lui se vede clar că era interesat să găsească la o fată credinţă veritabilă şi un caracter frumos. Şi pe când se socotea el aşa, a apărut în oraş o tânără străină despre care toţi începuseră s-o vorbească de bine pentru ceea ce a făcut pentru soacra ei Naomi. A început să se intereseze de ea pentru că şi-a dat seama că această fată are ceva ce nu se poate veşteji niciodată: CARACTERUL.

S-au văzut, s-au îndrăgostit, dar dragostea lor nu a fost niciodată mai presus de Dumnezeu şi principiile Lui. A suferit Rut o vreme, dar a fost credincioasă, curată şi de caracter, iar Dumnezeu i-a răsplătit: i-a dăriut o familie binecuvântată şi fericită!

Ne place să ne îndrăgostim, nu? Dar dacă dragostea aceea nu ne apropie de culme, de Christos, nu este una de calitate. Iubiţi!, dar întrebaţi-L pe cel ce este Dragoste cum trebuie s-o faceţi!