Realitatea crudă, tragică este că eforturile multora de a aduce închinare nu Îi sunt plăcute lui Dumnezeu. Fără călăuzirea Duhului Sfânt nu poate avea loc o adevărată închinare. Acesta este un gând solemn. Este greu să mă odihnesc în linişte noaptea când ştiu că milioane de oameni religioşi, educaţi, nu fac altceva decât să ducă mai departe tradiţii şi obiceiuri religioase, fără să ajungă nicidecum la Dumnezeu.
Modul în care mulţi creştini moderni văd închinarea mă face să nu mă simt în largul meu. Oare adevărata închinare poate fi proiectată şi manevrată? Prevedeţi şi voi, împreună cu mine, vremea când bisericile îl vor numi pe pastor “inginer spiritual”?
Nu te închini lui Dumnezeu aşa cum ar trebui, dacă ţi-ai compartimentat viaţa astfel încât unele zone ale tale se închină, în timp ce altele, nu. Aceasta poate fi o mare amăgire, şi anume faptul că închinarea se practică numai la biserică sau în mijlocul unei furtuni periculoase sau în faţa unor neobişnuite şi sublime frumuseţi ale naturii. M-am aflat odată în prezenţa unor indivizi care au devenit brusc foarte spirituali când au ajuns să stea pe marginea impresionantă a unei stânci de pe un munte abrupt! Veghează ca nu cumva să existe un punct, o oră, un loc sau o zi care să nu fie consacrate şi date lui Dumnezeu. Atunci te vei închina lui Dumnezeu - şi El va primi închinarea ta!
Este imposibil să ne închinăm lui Dumnezeu fără ajutorul Duhului Sfânt. Acţiunea Duhului Sfânt în interiorul nostru este cea care ne face în stare să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod plăcut, prin acea Persoană pe care o numim Isus Cristos şi care este El Însuşi Dumnezeu. Aşadar, închinarea îşi are originea în Dumnezeu şi ajunge la noi, de unde apoi se reflectă ca într-o oglindă. Dumnezeu nu acceptă nici un altfel de închinare.
Se poate vedea cât de gol şi de fără sens este serviciul religios dintr-o biserică obişnuită de astăzi. Toate formele exterioare sunt prezente; singura slăbiciune, prevestitoare de rău, este absenţa puterii Duhului. Forma de evlavie este prezentă, ba chiar adeseori această formă este perfecţionată până devine un triumf estetic. Muzică şi poezie, artă şi oratorie, veşminte speciale şi tonalităti solemne se unesc pentru a fermeca mintea închinătorului, dar mult prea des inspiraţia divină nu este prezentă. Puterea de sus nu este cunoscută, nici dorită de pastor sau de enoriaşi. Acest lucru este într-adevăr tragic, şi asta cu atât mai mult cu cât se petrece în în domeniul religiei, unde este vorba de destinul veşnic al oamenilor.
E posibil să ne închinăm lui Dumnezeu cu buzele noastre, dar să nu ne închinăm şi cu vieţile noastre. Însă vreau să accentuez că dacă viaţa ta nu se închină lui Dumnezeu, nici buzele tale nu o fac. Viaţa în totalitate, omul întreg, trebuie să I se închine lui Dumnezeu. Credinţa, dragostea, ascultarea, loialitatea, comportamentul, viaţa – toate acestea trebuie să se închine lui Dumnezeu. Dacă este în tine ceva care nu se închină lui Dumnezeu, atunci nu există nimic în tine care se închină Lui foarte bine. Dacă laşi ca unele părţi din tine să se închine lui Dumnezeu, dar altele nu, atunci nu te închini Lui aşa cum ar trebui.
Nu orice închinare este primită de Dumnezeu. În societatea noastră cultivată este multă închinare pe care Dumnezeu nu o va primi niciodată, nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare. Există experienţe religioase pe care Dumnezeu nu le acceptă. Există sentimente calde, de prietenie între oamenii religioşi. Sunt prezente sunetul pianului şi frumuseţea cântărilor. Dar fără adevăr şi fără Duhul Sfânt, nu este închinare autentică.
Nu te poţi închina după bunul plac. Acesta este unul dintre şiretlicurile diavolului şi o practică favorită a poeţilor neconvertiţi – în general a oamenilor neconvertiţi – care cunosc atingerea sublimului în mintea lor, dar nu sunt născuţi din nou. Ei spun că nu trebuie decât să ne închinăm lui Dumnezeu, indiferent în ce mod, şi totul va fi bine. Este întru totul posibil să ai experienţe religioase autentice şi să nu fii creştin, să nu fii convertit, ci să te afli pe drumul spre iadul cel veşnic. Vă amintiţi că şi Cain a avut o experienţă religioasă autentică: a vorbit cu Dumnezeu şi Dumnezeu a vorbit cu el. Este posibil a avea experienţe cu Dumnezeu şi totuşi, să nu ai o experienţă mântuitoare cu Dumnezeu. Este posibil să te închini şi totuşi, să nu te închini bine.
Se poate stabili următoarea axiomă: dacă nu ne închinăm, nici nu putem face o lucrare eficientă. Duhul Sfânt poate lucra numai prin intermediul unei inimi închinătoare, şi nu altfel. Noi putem alerga încoace şi încolo, autoamăgindu-ne cu activitatea noastră religioasă, dar prin aceasta nu facem decât să ne expunem unei deziluzii puternice în ziua cea mare. Nu încape îndoială că accentul în învăţătura creştină de azi ar trebui să fie pe închinare. Însă e puţin probabil să devenim doar închinători, neglijând implicaţiile practice ale Evangheliei. Oricine se închină lui Dumnezeu în Duh şi în adevăr, nu se poate împotrivi chemării la slujire sfântă. Părtăşia cu Dumnezeu duce direct la ascultare şi fapte bune. Aceasta este ordinea divină şi ea nu poate fi inversată.
(“Închinare şi distracţie” – A.W. Tozer)
"Este imposibil sa ne inchinam lui Dumnezeu fara ajutorul Duhului Sfant" Cand copii se inchina lui Dumnezeu este primita inchinarea lor? din ce loc din Biblie a-ti extras ideea asta? Cand o persoana se inchina lui Dumnezeu iar aceasta persoana nu este nici religioasa, nici credincioasa, nici etica, ii este primita inchinarea_? in fraza care incepe cu: " Se poate vedea......" in Vechiul Testament este scris despre inbracamintea, pregatirea celor care slujeau in inchinare.
Adevaratzi inchinatori sunt cei placutzi lui Dumnezeu ,care se inchina prin Duhul in Duh si adevar,Coloseni3:12,si pe copii lasatzi sa se roage ca tot ce semanam pe pamnt,vom culege in imparatzia lui Dumnezeu,
Traim vremurile din urma,unde pamintul este plin de cuvintul lui Dumnezeu.Asa se face ca cel rau este de acord cu asta atita vreme cit nit facem tot ceea ce vrem.Cautam o religie cit mai usoara si cit mai simpla pentru a ne apropia de Dumnezeu.Luam din cuvint numai ce ne place si ce ne convine.Daca citim ceva,sarim repede cu comentariile si parerile noastre .Nu vrem sa primim adevarul.Sau nu putem,ni se pare greu,sau ni se pare ca e o ratacire.Maergem la biserica din Paste-n craciun,aprindem o luminare si gata.Ne-am facut datoria de crestini.Ce pocaintza,ce-i aia???...dar ce facem cu versetul din Marcu 1:15????fratzilor haidetzi sa fim cu bagare de seama si sa ne apropiem de Dumnezeu cita vreme il mai putem gasi Isaia 55:6
nu ai voie sa te inchini oricum,dupa cum "simti" sau "intelegi" personal,si asta pentru ca Dumnezeu e sfant.Inchinarea nu tine de incredintarea fiecaruia,ea trebuie corelata cu principiul clar din Ioan 4:24.Avem voie sa ne inchinam doar in duhul pentru ca doar duhul ne face constienti de D-zeu.In momentul in care constientizam sfintenia si atotprezenta lui Dumnezeu se va naste in noi inceputul intelepciunii-teama de D-zeu,o teama bazata pe dragoste si ascultare.Avem libertatea sa ne inchinam cum vrem,riscul e sa avem un destin tragic cum a avut Saul-ascultarea face mai mult decat jertfele,chiar poate sa fie o jertfa aparent cu intentii bune,totusi sa nu fie corecta inaintea lui D-zeu.Prin urmare,nu se poate vorbi de inchinare autentica fara calauzirea Duhului Sfant in fiecare zi din viata credinciosului.Cat despre calauzirea D.S. e mult de spus...
in duh si-n adevar gasim singura inchinare autentica si recunoscuta de Dumnezeu. mai scriam odata despre modul in care sunt copiati unii inchinatori(hillsong) traim in romania impreuna cu tineri care se imbraca, canta, copiaza, se inchina la fel acestora, NU-I JUDEC dar suntem diferiti avem pana si culturi diferite, duhul se manifesta diferit in fiecare dintre noi, avem talante diferite, atunci cum e posibil sa ne inchinam la fel? lansez o provocare pt cei care citesc acest mesaj sa incerce sa raspunda.
ce a scris tozer este incredibil SI adevarat. Dumnezeu sa va binecuvinteze
Sunt multi care in ziua de azi cred ca pot face tot ce vor in timpul saptamanii si apoi se cred mari sfinti duminica la biserica si considera ca Dumnezeu le primeste inchinarea oricum ar fii ea.Altii spun ca nu conteaza ce ste in exterior conteaza ce ste in interior.NU e adevarat.Prin modul in care te imbraci,te comporti ce faci in fiecare zi si aceasta este o inchinare adusa lui Dumnezeu.Si aceasta inchinare nu poate fi practicata decat cu ajutorul Duhuluim Sfant care ne calauzeste.Deci nu numai la biserica te poti inchina lui Dumnezeu ci si in afara ei.Sunt deacord cu ce a zis Tozer
Si in timpul Domnului Isus erau multi care ziceau ca se inchina lui Dumnezeu si totusi ei l-au rastignit pe Domnul Slavei.Oamenii din biserici au nevoie sa fie invatati adevarata inchinare.Multumim pentru acest mesaj. Dumnezeu sa va binecuvinteze.
Ma gindesc ca adevarata inchinare se produce intr-o inima pocaita si cultivata de Duhul Sfint...in asa maniera incit acea inima Il doreste pe Dumnezeu pentru ceea ce este El...nu pentru ceea ce ii poate da. Numai Domnul Isus a fost un model desavirsit in privinta aceasta. Noi, prin harul Lui tindem spre aceeasi tinta. El ne incearca inimile mereu ca sa vada daca Il iubim cu adevarat dezinteresati! Sintem oameni, sintem tarina...si orice lucru deosebit care Duhul lui Dumnezeu il lucreaza in vietile noastre...este o marturie...o dovada clara ca avem un Dumnezeu viu care stie sa modeleze inimile noastre si sa le fatuiasca asemenea chipului Fiului Sau. Astfel de inchinare Ii place Tatalui!