in cautarea mamei adevarate
foarte frumos D-l sa va binecuvinteze ma rog D-l sa fiu si eu o astfel de mama . Astept si alte subiecte la fel de minunate.

Exceptonal!!!!!!!Doamnr fa-ma o asemenea mama!Ma rog ca Dumnezeu sa lucreze la inimile mai multor femei sa devina niste mame dupa placul LUI! multumim pentru aceste subiecte !Fiti binecuvantatI!!!!!!!!!!

in cautarea mamei adevarate
Este o binecuvantare dumnezeiasca sa ai o astfel de mama si la fel este o binecuventare sa poti fi o astfel de mama.Dumnezeu sa ne ajute pe toate sa putem fii mame cu adevarat pocaite si lumini vii pentru copilasii nostri si nu numai.Imi plac subiectele pe care le publicati.Marele nostru Dumnezeu sa va binecuvinteze cu viata vesnica.

Dumnezeu sa dea oricarui copil din aceasta lume o mama ca cele prezentate mai sus.Domnul sa le binecuvanteze.

multuemsc Dlui si voua care vati pus la dispozitia Dlui sa puneti acest articol. imi doresc si eu sa fiu o astfel de mama a rugaciunii Dzeu mia vb mult prin acest articol

MAMELOR NU VA TEMETI !!
MAMELOR NU VA TEMETI!!


JEAN FLEMING

Acest capitol a fost scris pentru mame, dar tatii si-ar face lor insisi un mare serviciu daca l-ar citi. Teama este un sentiment universal. Unii barbati „macho“ poate nu vor sa admita aceasta, dar toti am experimentat teama intr-un anumit moment din viata noastra. Dar Dumnezeu spune foarte clar in Cuvantul Sau ca noi nu trebuie sa ne temem de nimeni si de nimic decat de El. De fapt, El chiar promite sa aiba grija de noi si sa ne binecuvanteze daca noi ascultam de El. Poate ca unii din voi nu pot ajunge la acel Prim Scaun in cresterea copiilor pentru ca ii impiedica teama. Dupa citirea urmatoarelor cuvinte de intelepciune scrise de Jean Fleming, sunt sigur ca veti fi foarte incurajati in ce priveste felul in care trebuie sa va cresteti copiii. De fapt, eu ma rog ca aceasta sa va ajute sa traiti o biruinta incredibila in cresterea copiilor vostri.



¨ Te-a facut vreodata starea lumii sa doresti sa-ti aduni toata familia si sa fugi in munti?

¨ Ai impresia ca a creste copii evlaviosi in aceasta societate este o provocare imposibila?

¨ Vezi in viata copiilor tai lucruri negative care te sperie de moarte?



Ca femeie tanara in anii '60, auzeam femeile crestine discutand daca sa aduca copii in aceasta lume atat de rea si de nesigura. Krusciov a batut cu pantoful in masa la o intrunire a Natiunilor Unite si a spus ca URSS-ul va ingropa Statele Unite. Am vazut o mare revolutie de atunci. Imprejurarile se schimba. Astazi „vrajmasul nostru ateu“ este unul din cele mai fertile campuri de misiune din lume, mult mai receptiv la Evanghelie decat propria noastra tara.

Cred ca fiecare generatie are motive sa se teama sa aduca pe lume copii. Lumea aceasta este un mediu ostil, fara indoiala. Dar ma intreb daca noi, la fel ca acele femei din anii '60, nu ne ingrijoram deseori in mod inutil pentru niste lucruri care nu se vor intampla niciodata.

Acum cativa ani am intalnit o mama cu pruncul ei, primul ei nascut, in brate, care a spus: „Imi place sa fiu mama, dar mi-e tare frica de anii adolescentei ei“. Poate ca temerile noastre cu privire la anii adolescentei precipita unele din aceste probleme. Fara indoiala, cand ne temem de ce s-ar putea intampla in viitor, furam puterea si bucuria zilei de astazi.

Teama deseori ia nastere si se amplifica in mintea noastra, in imaginatia noastra. Am cunoscut aceasta teama; poate ca ai cunoscut-o si tu. Bineinteles ca nu suntem primele care sa ne ingrijoram din cauza unor amenintari ce nu se vor materializa niciodata. In Vechiul Testament un rege primeste vestea ca vrajmasii lui au format o alianta. Vestea intimideaza, si „a tremurat inima lui Ahaz si inima poporului sau, cum se clatina copacii din padure cand bate vantul“ (Isaia 7:2). Frica ii face sa se clatine, sa tremure, sa tresara. Panica se raspandeste si nu se intampla nimic. Dumnezeu trimite vorba lui Ahaz: „Ia seama si fii linistit; nu te teme de nimic si sa nu ti se moaie inima, din pricina [lor]“ (Isaia 7:2,4).

Dupa ce Dumnezeu aduce la cunostinta imparatului Ahaz aceasta amenintare, „asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: «Asa ceva nu se va intampla si nu va avea loc»“ (v.7). Apoi, Dumnezeu il avertizeaza: „Daca nu veti sta tari in credinta voastra, nu veti sta in picioare“ (v.9, trad. engleza, sublinierile sunt adaugate).

In ebraica ori de cate ori Dumnezeu repeta acelasi cuvant intr-o propozitie, acesta este un semn ca trebuie sa luam seama cu atentie. El face cea mai puternica afirmatie, care rezulta din cea mai puternica avertizare.

Care sunt dovezile ca noi stam tari in credinta noastra? Trebuie sa luam seama, sa fim linistiti, sa nu ne temem si sa nu ni se inmoaie inima. Trebuie sa privim tinta la Dumnezeu, nu la armatele care se aduna la hotarele noastre, nu la anii adolescentei care vor veni.



NU TE TEME, TEME-TE DE DUMNEZEU



Dumnezeu nu ne spune niciodata sa ne temem. El ne spune sa uram raul, sa fugim de rau, si sa fim vigilenti si intelepti in ce priveste raul, dar sa nu ne temem de rau. Dumnezeu nu ne spune sa ne temem de vremuri. De fapt, El ne porunceste sa nu ne inspaimantam (Matei 24:6). Dumnezeu uneori starneste frica in vrajmasii nostri ca sa-Si implineasca planurile, dar El nu da duhul de frica poporului Sau (2 Timotei 1:7).

In toata Scriptura Dumnezeu si dojeneste si mangaie pe poporul Sau cu expresiile „Nu te teme“ sau „Nu te inspaimanta“. De la primul „Nu te teme“ inregistrat in Biblie in Geneza pana la ultimul din Apocalipsa, Dumnezeu leaga aceste cuvinte de o afirmatie cu privire la Sine. In Geneza El ii spune lui Avram: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tau si rasplata ta cea foarte mare“ (Geneza 15:1). In ultima carte a Bibliei, Dumnezeu vorbeste apostolului Ioan: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma, Cel viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor“ (Apocalipsa 1:17-18). Cand Dumnezeu spune: „Nu te teme“, El vrea sa spuna sa ne luam ochii de la imprejurare si sa ni-i atintim asupra Lui.

„Nu te teme“ au fost chiar cuvintele pe care ingerul le-a spus Mariei, mama Domnului nostru (Luca 1:30), si de atunci incoace El a spus mereu aceste cuvinte mamelor. El cunoaste tendinta noastra de a muri de frica si rezultatele ei care ne slabesc atat pe noi cat si pe copiii nostri. El nu spune ca nu exista pericole. Exista. Uneori temerile noastre cele mai rele vin asupra noastra. Chiar si atunci, cine este Dumnezeu, ce spune Dumnezeu si faptul ca Dumnezeu este cu noi, aceasta conteaza cu adevarat.

Din nefericire, noi ne-am obisnuit sa ne temem de ce nu trebuie si de cine nu trebuie. Dumnezeu ne spune sa ne temem de El. Aceasta expresie este repetata frecvent in Biblie. A ne teme de Dumnezeu inseamna sa-L luam pe Dumnezeu in serios, sa-L privim ca sfant, sa ne inchinam Lui, sa ne incredem in El si sa ascultam de El.

Obisnuiam sa ma agat de Psalmul 34:7 in momentele mele de spaima: „Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie“. Dar promisiunea izbavirii nu este pentru cei carora le este frica, ci pentru cei care se tem de Domnul.



CE INSEAMNA ACEASTA PENTRU NOI CA MAME?



Frica face mai mult rau decat bine


Recunoaste ca temerile tale fac mai mult rau decat bine familiei tale. Temerile ne fac suspicioase. Temerile ne fac agitate. Temerile ne arata ca in momentul acela nu suntem oameni ai credintei. Temerile ne arata ca in momentul acela nu suntem oameni ai sperantei. Si din nefericire, temerile ne arata deseori ca in momentul acela nu suntem oameni ai dragostei. Asa cum dragostea izgoneste frica (1 Ioan 4:18), se pare ca frica izgoneste dragostea. Deseori parintii ii indeparteaza pe copiii lor de ei si de credinta prin temerile lor.

Temerile noastre ne pot impinge fie la o decizie nebuna fie la indecizie paralizata, fie la cuvinte nesabuite si regretabile fie la o tacere impietrita, fie la suspiciuni nejustificate fie la negari neintelepte. Cu siguranta, temerile noastre fac mai mult rau decat bine familiilor noastre.



Dumnezeu este in control


Recunoaste ca Dumnezeu te-a ales pe tine si familia ta sa traiesti exact acolo unde esti, exact in acest timp din istorie. Daca am trasa istoria pe un grafic ca sa determinam cel mai bun timp pentru cresterea copiilor, am reusi cu greu sa gasim un timp bun. Dupa ce Adam si Eva au pacatuit, totul a mers in jos. De fapt, daca am desena graficul nostru, cred ca ne-ar fi foarte greu sa decidem daca vremurile au fost bune sau rele. Am fi vrut sa ne crestem copiii in timpul epocii de aur a Vechiului Testament cand David era imparat?

Adulterul, violul si crima faceau parte din istoria familiei regale. Ar fi fost un timp bun anii cand Domnul Isus a umblat pe acest pamant? Nici o alta perioada nu a fost binecuvantata cu prezenta fizica a lui Dumnezeu venit in trup, dar sute de bebelusi au fost ucisi in Betleem in primii doi ani dupa nasterea Sa (Matei 2:13-18). Tara in care S-a nascut Domnul Isus era sub ocupatia vrajmasului; Institutia religioasa era rece si corupta; si Dumnezeu tacuse aproximativ patru sute de ani inainte venirea Sa. A fost primul secol al crestinismului un timp bun sau un timp rau? Biserica era inflacarata. Vestea buna se raspandea, dar credinciosii erau sfasiati de lei.

Suntem noi intr-o vreme buna sau intr-o vreme rea? Evident ca vedem multe lucruri cumplite in cultura noastra. Dar poate si mai multe mame se aduna ca sa se roage pentru copiii lor si pentru scolile lor astazi decat in oricare alt timp din istorie. In Statele Unite, studentii din licee se intalnesc la catargul ateagului inainte de ore ca sa se roage. ori de cate ori Dumnezeu misca pe poporul Sau sa se adune ca sa se roage, El aude si face ceva extraordinar.

Dar sa presupunem ca acesta este intr-adevar unul din cele mai rele timpuri. Dumnezeu ne asigura ca El ne-a ales sa traim in acest timp specific al istoriei cu un scop: „El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi“ (Fapte 17:26-27).

Parabola neghinei ne ofera o imagine ajutatoare a vietii pe pamant (Matei 13:24-30, 36-43). Slujitorii stapanului tarinei erau necajiti pentru ca un vrajmas semanase neghina intre grau. Stapanul tarinei a spus slujitorilor sai sa astepte pana la seceris ca sa separe cele doua recolte. Si pentru noi, raul si binele trebuie sa creasca impreuna.



Dumnezeu ne cheama la credinta, la nadejde si la dragoste



„Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad“ (Evrei 11:1). Credinta si nadejdea se impletesc. Amandoua se leaga de increderea ca ceea ce spune Dumnezeu este adevarat. Amandoua au de a face cu realitati care nu se vad. Credinta spune: „Eu cred ce spune Dumnezeu despre ceea ce este invizibil“. Nadejdea spune: „Eu cred ce spune Dumnezeu despre viitor“.

In cer nu vom mai avea nevoie de credinta sau de nadejde; totul va fi realitate vizibila si tangibila. Dar dragostea are un loc pentru eternitate. Poate ca de aceea se spune: „Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea“ (1 Corinteni 13:13).

Ca mame, ne exersam credinta cand privim dincolo de ce se vede. Desi Sfantul Augustin (354-430) a avut o mama care credea si se ruga, el a fost implicat intr-o viata imorala si s-a ocupat cu filosofii si secte ciudate. Augustin avea treizeci de ani inainte sa devina un urmas al lui Hristos. William Wilberforce (1759-1833) a crescut intr-o casa unde Hristos era onorat, dar a fost absorbit de chefuri si de viata sociala. Wilberforce a ajuns la credinta adevarata printr-un profesor de la Colegiul Queens unde cei doi citeau cu voce tare unul altuia clasicii literari si Biblia si discutau despre ce citeau. Dupa convertirea lui la Hristos, Wilberforce a fost ucenicizat de John Newton, fostul capitan de vas care transporta sclavi, care fusese convertit si scrisese minunatul imn „Maretul har“. Newton l-a incurajat pe Wilberforce sa memoreze Scriptura, sa studieze Biblia si sa fie un om al lui Hristos in Parlamentul britanic unde Wilberforce si-a petrecut cea mai mare parte a vietii sale publice, votand legislatia impotriva sclaviei.

Ce vreau sa spun cu asta? Doar pentru ca ai vostri copii nu sunt acolo unde v-ar place sa-i vedeti in acest moment in timp nu inseamna ca orice speranta este pierduta. Continuati sa va rugati si sa va incredeti in Dumnezeu pentru ca El sa lucreze. Rugati-va in mod special pentru oamenii pe care Dumnezeu i-ar putea aduce in viata lor ca sa-i influenteze. Noi toti am auzit istorisiri dramatice de convertire in care Dumnezeu a atins oameni care n-au avut privilegiul sa afle despre Hristos in casa lor. Inimile noastre bat mai repede cand auzim povestea vietii lor. Ne entuziasmam de faptul ca Dumnezeu poate sa coboare si sa rascumpere in mod surprinzator. Dar deseori, cand este vorba de copiii nostri, avem nevoie de provocarea la credinta: daca Dumnezeu poate crea ceva din nimic asa cum a facut la creatie, si daca El poate sa faca ceva bun din ceva rau, cu siguranta El poate sa-l atinga si pe copilul tau asa cum i-a atins pe Augustin si pe Wilberforce.



Incurajati pe altii


Dumnezeu doreste ca noi sa ne incurajam unii pe altii la credinta.

„Este o anumita nevoie despre care ar trebui sa vorbesc?“ am intrebat-o pe femeia care aranjase sa vorbesc femeilor din biserica ei. „Doamne! Ele se sperie de moarte una pe alta“, a spus ea. „Sunt convinse ca este imposibil sa cresti copii buni in ziua de azi“.

Il dezonoreaza pe Dumnezeu cand alimentam temerile unii altora in loc sa ne incurajam unii pe altii ca sa ne incredem in Dumnezeu si sa ne imbarbatam. Dumnezeu ne cheama sa ne indemnam unii pe altii la credinta si la fapte bune in special in aceste vremuri grele (Evrei 10:24-25).

Frica poate fi una din cele mai puternice strategii ale vrajmasului. Frica are un fel al ei de a lua in stapanire, de a ne face sa ne indoim de Dumnezeu, de a inlatura judecata buna, de a ne pune gheara in gat si de a ne tine terorizati intr-un colt. Nici Domnul Isus nici Pavel nu au ocolit realitatea raului. Ei au zugravit raul in termeni intunecati, dar n-au sugerat niciodata ca starea lumii trebuie sa-i paralizeze pe credinciosi prin frica, nici ca noi trebuie sa alimentam temerile unii altora. Daca ne temem de rau in loc sa ne temem de Dumnezeu, raul are putere asupra noastra.

Dumnezeu ne-a dat multe promisiuni ca El este mai tare decat raul si ca El va fi cu noi si ne va ajuta. Satan face parte din creatia lui Dumnezeu, inferior lui Dumnezeu in orice fel si in orice grad, limitat de Dumnezeu in scop si putere. Apostolul Ioan ne aminteste: „Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu; si i-ati biruit, pentru ca Cel ce este in voi este mai mare decat cel ce este in lume“ (1 Ioan 4:4).

Il dezonoreaza pe Dumnezeu cand vorbim ca si cum sfarsitul ar fi inca la indemana oricui, ca si cum n-am fi siguri cine va castiga lupta dintre bine si rau. Sfarsitul este scris: Domnul Isus este biruitor.

Dumnezeu este onorat cand cei care se tem de Dumnezeu, nu de rau, vorbesc unii cu altii. „Atunci si cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta si a ascultat; si o carte de aducere aminte a fost scrisa inaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul si cinstesc Numele Lui“ (Maleahi 3:16). Il vad pe Domnul privind in jos la o scena care-I face placere. Cei care Il iau in serios vorbesc unul cu altul despre credinciosia Lui, despre promisiunile Lui, despre indurarile Lui pline de delicatete si despre bunatatea Lui plina de dragoste. Poate se bucura la un ceai impreuna sau sufera intr-o inchisoare mohorata; poate sunt mame care se bucura de robusta sanatate spirituala a copiilor lor sau privesc la Dumnezeu cu credinta pentru copiii indaratnici. Situatia nu este materiala. Duhul si continutul intalnirii este totul: Dumnezeu este luat in serios.

Scena Ii place atat de mult lui Dumnezeu incat cheama scribii ceresti sa inregistreze conversatia, sa prinda pentru totdeauna acest moment de varf din istoria umanitatii. Pentru ca in definitiv, nu-i asa ca in ochii lui Dumnezeu cele mai importante momente din istorie sunt acelea in care poporul Sau se bizuie pe caracterul Sau si pe Cuvantul Sau?



Dumnezeu ne cheama sa traim in tensiunile credintei



A trai prin credinta inseamna sa traiesti in tensiune, cu linii neclare, si cu o neplacuta lipsa a definirii, pentru ca Dumnezeu vrea sa privim la El pentru intelepciune, putere si directie cand ne crestem copiii si cand ne traim viata.

Desi Dumnezeu da unele porunci negative precise – sa nu minti, sa nu comiti adulter – partea principala a comunicarii Lui catre noi este prezentata in termeni generali si categorici. De exemplu, Dumnezeu ne spune sa-L iubim cu toata inima noastra, cu tot sufletul nostru si cu toata puterea noastra; sa onoram pe parintii nostri; sa-i iubim pe altii ca pe noi insine. Ultimele dispozitii sunt clare, dar modul de aplicare a lor nu este specificat. Aplicarea lui „sa nu minti“ este limpede, dar aplicarea lui „sa-i iubesti pe altii ca pe tine insuti“ nu este. A-i iubi pe altii s-ar putea aplica prin a duce de mancare unei familii nevoiase, a nu vorbi in timp ce altcineva vorbeste, a salva un copil de la inec, sau un milion de alte posibilitati. Cand noi, ca mame prin credinta, ne incredem in Dumnezeu si cautam sa implementam ceea ce El cere de la noi, lucrul nostru in afara va diferi, si trebuie sa difere, de la familie la familie si de la situatie la situatie.

Dumnezeu te va conduce in aplicatii individualizate facute special pentru familia ta. De exemplu, trebuie sa-ti dai copilul la o scoala publica, la o scoala crestina, sau la o scoala cu predare la domiciliu? Dumnezeu invita fiecare familie sa se roage si sa caute sfatul Sau. Nici un raspuns nu este bun pentru toata lumea. Dumnezeu poate in fapt sa conduca o familie sa foloseasca multe optiuni diferite de scolarizare. Problema scolarizarii ilustreaza o multime de alte domenii in care putem invata de la Dumnezeu si ne putem exersa credinta cand luam decizii in familia noastra.

Nu exista un singur raspuns cu privire la ce facem cu televizorul, cu muzica, cu calculatorul, sau cu intalnirile. Fiecare familie trebuie sa ajunga la concluziile ei inaintea lui Dumnezeu in credinta.

Cand noi ne straduim sa-L urmam pe Dumnezeu, frica patrunde deseori ca sa ne testeze credinta. Temerile vin in multe forme. Ne ingrijoram ca Dumnezeu s-ar putea sa nu ne conduca sau ca noi s-ar putea sa nu fim in stare sa deosebim indemnurile Lui. Ne ingrijoram din cauza fortelor exterioare: mass media, cultura populara si presiunea anturajului.

Bineinteles ca presiunea anturajului poate crea probleme. Din nefericire, cand se mentioneaza expresia presiunea anturajului, mamele de obicei se gandesc numai la constrangerea distructiva pe care o simt copiii nostri pentru a se conforma. Dar si mamele cad. Uneori presiunea anturajului altor mame crestine dicteaza gresit actiunile noastre si defineste ingrijorarile noastre. In loc sa privim la Domnul pentru directie, privim in jurul nostru dupa indrumari si incuviintare.

Rezultatul este deseori o imagine rigida a felului in care ar trebui sa arate o viata care-L urmeaza pe Domnul Isus. Ne fixam privirea asupra unui singur tablou: cum trebuie sa se imbrace copiii sau cum trebuie sa-si poarte parul; daca cei evlaviosi trebuie sa aleaga o scoala crestina, o scoala publica, sau o scoala la domiciliu pentru copiii lor. Nu trebuie sa ne lasam presati de anturaj, nici nu trebuie sa-i judecam pe parintii care cauta sa-L urmeze pe Domnul, dar hotarasc directii diferite de ale noastre.

Avem nevoie unii de altii; suntem un trup. Trebuie sa ne indemnam si sa ne incurajam unii pe altii, sa invatam unii de la altii. Pericolul apare cand o aplicatie specifica este considerata singura modalitate corecta de actiune.



Lupta de a trai asa cum se cuvine in aceasta lume



Daca Dumnezeu ne-ar ingadui sa ne retragem din aceasta lume, adunandu-ne impreuna in placuta comuniune cu altii care gandesc la fel, am fi eliberati de unele stresuri care insotesc viata celor care iau chemarea Sa in serios. Dar Dumnezeu cheama pe poporul Sau sa-L faca cunoscut pe El. Aceasta cere implicare in aceasta lume si aduce cu ea complicatii si tensiuni. Dificultatea apare cand incercam sa echilibram dorinta de a-i proteja pe copiii nostri si intelegerea faptului ca daca ei nu se pot raporta la oameni, sunt slabe sperante pentru ei sa ajunga la Hristos. Intrebarile sunt evidente si dificile. De exemplu, pot sa-i las pe copiii mei sa se uite la televizor? Daca da, la ce programe? Cum voi contracara impactul negativ? Care este hrana adevarata pentru minte si pentru suflet cu care ii voi hrani?

Odata intrat in aceste probleme complexe, trebuie sa realizez ca toate concluziile mele inaintea lui Dumnezeu pot fi diferite de cele ale altor parinti care sunt de asemenea in cautarea calauzirii lui Dumnezeu. Dumnezeu are planuri specifice pentru fiecare familie, pentru fiecare copil. De aici rezulta ca nu vom arata toti la fel.

Nu fugi in munti ca sa scapi de raul din aceasta lume. A creste copii evlaviosi chiar acolo unde te afli este posibil. Roaga-L pe Dumnezeu sa lucreze in viata copiilor tai. Intareste-te. Fii linistita. Nu te teme. Increde-te in Dumnezeu.





Din A Mother’s Heart de Jean Fleming. © 1996 de Jean Fleming. Folosita cu permisiunea lui NavPress. Disponibila la libraria ta crestina locala.



Sa te increzi in Dumnezeu – nu este intotdeauna usor, mai ales cand este vorba de copiii nostri. Uneori vrem sa-i tinem foarte din scurt, gandind ca poate asa vom putea sa-i salvam de durerile care sunt in aceasta lume urata si pacatoasa. Ceea ce constatam de obicei este ca cu cat ii tinem mai din scurt cu atat mai mult isi pune lumea mainile in jurul copiilor nostri. Poate ai vazut ca lucrul acesta este adevarat din propria ta viata. Sau mai rau, ai devenit atat de tematoare de lumea aceasta ca ai hotarat sa nu aduci copii pe lume pentru ca „n-ar avea nici o sansa“. Ei bine, asa cum Jean Fleming tocmai a explicat, lui Dumnezeu Ii plac aceste dificultati. De fapt, atunci cand noi nu mai avem nici o sansa, puterea lui Dumnezeu este cea mai evidenta. Tot ce vrea El de la noi este sa ne incredem in El. N-ai vrea sa faci asta chiar acum? Daca vei face aceasta, vei trai o biruinta in cresterea copiilor tai care va demonstra intr-adevar puterea lui Dumnezeu. Si mamelor, daca doriti sa cititi mai mult despre intelepciunea lui Jean Fleming, va indemn cu tarie sa cititi cartea ei, A Mother’s Heart (Inima unei mame). Veti fi binecuvantate!



INTREBARI DE EVALUARE



1. Gandeste-te putin si estimeaza unde te afli in trairea acestei biruinte. Unde apreciezi ca te gasesti pe urmatoarea scala?



1_____________________________ 5 _______________________________ 10

Nici macar aproape Am inceput calatoria, Am experimentat

de trairea acestei dar mai am mult de o biruinta si acum

biruinte. mers. traiesc viata din

belsug.



2. Care crezi ca ar fi pentru tine cea mai mare piedica in trairea acestei biruinte chiar acum?

3. Care este singurul lucru pe care trebuie sa-l faci ca sa traiesti aceasta biruinta chiar acum? Te provoc sa faci acel lucru.
Ziua 22

Traind biruinte spirituale in familia ta



Mamelor, nu va temeti!Din cartea ,,30 DE ZILE TRAIND BIRUINTE SPIRITUALE ''de Bruce Wilkinson,traducere de Daniela Domainschi