foarte bine ati putut explica intreaga regula DOMNUL SA NE BINECUVINTEZE SA FIM NISTE TATI DUPA VOIA LUI.

.
Dumnezeu sa va binecuvinteze.. foarte interesant mesajul...:-)

pace
Foarteinteresantacest articol domnul sa va binecuvinteze ca afisati asemenea articole pe site.domnul sa ajute baietii sa fie niste tati responsabili si asa cum sunt descrisi in cele de mai sus!dar si pe noi(fetele) sa fim niste mame model!fiti binecuvantati!

da dar de ce intotdeauna trbuie ca sotiile sa fie model?s-au fetele
sunt de acord ca si ele sa fie model dar cred ca in paralel si chiar daca nu de ce nu sunt barbatii cei care schimba asta la sotii?

DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE!

catre daria
Intradevar e foarte bun articolul. Dar ca sa poti fi un sot model cred ca in mare parte se datoreaza si sotiei acest lucru. Daca ai o sotie model, nu ai cum sa nu fii si tu la randul tau model, doar unul fara minte ar putea sa isi bata joc.

miau placut ambele articole dar stau de multe ori si ma intreb daca voi avea parte de un asa sot precum scriu cartile si autorii, in realitate am vazut familii si soti care isi respecta sotiile dar ei au deja o maturitate in casnicie pe cand baietii in perspective nu am vazut inca nici unul sa gandeasca , nu zic ca nu sunt dar eu inca nu iam intalnit sper sa nu supar pe nimeni. asta nu e numai concluzia mea ci in anii care ii am am constatat asta pe pielea mea si multe fete miau zis asta si ne temem tot mai mult si ne indoim uneori chiar de faptul ca nu vom avea un mic paradis aici pe pamant.

domnul sa va binecuvinteze si sava rasplateasca pt.acest articol sint sfaturi bune dupa scriptura

TATILOR AJUTATI -I PE COPIII VOSTRI SA RAMANA I
Tatilor, ajutati-i pe copiii vostri
sa ramana in picioare

STEVE FARRAR

Recent i-am pus unui student de la colegiu in vacanta de vara urmatoarea intrebare: „Care este cea mai mare surpriza pe care ai gasit-o in colegiu?“ Era o intrebare deschisa, asa ca nu eram sigur la ce sa ma astept. Stiti ce a spus? „Nici unuia din baietii din dormitoare nu-i place de parintii lui! Nici unul din ei nu are o relatie cu parintii lui. Si aceasta este peste tot!“ Ce tragedie! Dar, tatilor, exista o speranta. Daca ai copii mici, poti sa schimbi lucrurile chiar acum. Si daca ai copii mari, tot nu e prea tarziu sa incepi sa aplici aceste principii acum.

Cand te uiti la copiii tai, ce vezi? Ii vezi asa cum sunt acum, sau asa cum vor fi? Cred ca multi oameni se uita la copiii lor in varsta de patru ani si vad doar niste copii in varsta de patru ani. Si noi trebuie sa-i evaluam si sa-i apreciem ca si copii in varsta de patru ani. Dar pe de alta parte, noi trebuie de asemenea sa vedem clar ca acesti copii de patru ani nu vor fi intotdeauna de patru ani. In zece ani ei vor fi de paisprezece ani, urmand ca in cativa ani sa obtina permisul de conducere.
Ei vor fi de asemenea sub uriasa presiune a anturajului, facand unele din cele mai critice alegeri din viata lor. O decizie pe care o vor lua in fiecare zi este daca sa fie conducatori sau urmasi.
Sunt convins ca noi trebuie sa-i „Gutenberg“ pe copiii nostri. Asa cum Johannes Gutenberg a luat un teasc si un poanson si le-a transformat intr-o presa de tipar, tot asa noi, tatii, trebuie sa-i luam pe copiii nostri si sa le modelam caracterul astfel incat sa-i transformam in conducatori morali si spirituali. Vorbesc despre transformarea copiilor nostri in oameni de caracter care pot sa faca acele alegeri grele pe care putini conducatori din lumea noastra contemporana par sa fie in stare sa le faca.
Timpul pentru a incepe sa facem aceasta este acum. Cand un copil ajunge la adolescenta se intampla ceva. Cand copiii sunt mici, ei tind sa creada ca tatal lor a agatat luna pe cer. Cand copiii ajung la adolescenta, uneori ei incep sa creada ca tatal lor trebuie sa se duca in luna. Ca sa facem un pas mai departe, cand un baiat sau o fata ajunge la adolescenta, se va intampla unul din doua lucruri. Un adolescent fie va merge la tovarasii lui si-si va critica parintii, fie va merge la parintii lui si-si va critica tovarasii. Bineinteles ca noi vrem ca ai nostri copii sa vina la noi.
Altfel spus, un copil va fi fie un conducator, fie un urmas. Adolescentii hotarasc aceasta in fiecare zi a vietii lor. Exista o presiune care ii impinge sa se drogheze, sa faca sex si tot ceea ce fac ceilalti. Deci cum combatem noi aceasta? Transformandu-i pe copiii nostri in conducatori. Si vom vedea imediat cum.



CONDUCEREA: CE ESTE EA?

Ce este conducerea? Un prieten de-al meu a scris teza sa de doctorat despre conducere si a gasit 165 de definitii publicate. Unele din aceste definitii sunt destul de complexe si de uluitoare. Dr. Howard Hendricks, un distins profesor de la Seminarul Teologic din Dallas, a venit cu cea mai buna definitie a unui conducator pe care am auzit-o vreodata. Dupa parerea lui Dr. Hendricks, „Un conducator este cineva care conduce“. Nu lasa ca simplitatea acestei definitii sa te pacaleasca. Ea este plina de semnificatie.
Recent un om mi-a dat cartea lui de vizita. Pe ea era scrisa pozitia lui de Director general si Presedinte. Am aflat mai tarziu ca omul acela este doar un pretext subred de conducator. Totusi cartea lui de vizita era impresionanta. Omul acela avea o pozitie de conducere, dar o carte de vizita sau un titlu ilustru nu-l face pe cineva conducator.
Este important de asemenea sa facem deosebirea intre a conduce si „a administra“. Administrarea este de obicei legata de un anumit tip de structura organizatorica. Un adevarat conducator poate sa nu aiba nici un fel de structura organizatorica. El pur si simplu conduce.
In 1947, Dr. Chandrasekhar, profesor la Universitatea din Chicago, a fost planificat sa predea un curs despre astrofizica avansata. Profesorul locuia in Wisconsin; planul lui era sa faca naveta la Chicago de doua ori pe saptamana, chiar daca cursul se tinea in timpul trimestrului de iarna, si ar fi intampinat vremea foarte geroasa cu care Midwest-ul putea sa-l asalteze.
Profesorul s-a gandit foarte mult la predarea acelui curs cand a auzit ca numai doi studenti s-au inscris la cursul lui. S-a gandit la distanta, la timpul petrecut departe de familia lui si la zapada si gheata. Dar apoi s-a gandit la cei doi studenti si a hotarat sa-si respecte angajamentul. Sperase bineinteles la mai mult de doi studenti, totusi poate ca acestia doi vor merita timpul pe care-l va investi.
Zece ani mai tarziu, Dr. Chandrasekhar a fost foarte fericit sa auda ca acei doi tineri progresau destul de frumos. Chen Ning Yang si Tsung-Dao Lee au primit amandoi Premiul Nobel pentru fizica in 1957. In 1983, Dr. Chandrasekhar a primit aceeasi onoare. Ai putea spune ca acel curs a meritat efortul. Profesorul, care si-a demonstrat conducerea prin faptul ca a vrut sa predea doar la doi studenti tineri si motivati, bineinteles ca pe langa programa analitica le-a transmis si anumite valori morale si un anumit caracter.
Domnilor, copiii vostri sunt studentii vostri. Voi predati un curs de conducere in fiecare zi. Si fie ca va dati seama sau nu de asta, ei urmaresc exemplul vostru ca soimii. Poate aveti numai un student sau doi, dar un om cu viziune stie ca oportunitatea de a forma viata copiilor sai cu un caracter evlavios este pur si simplu prea buna ca s-o piarda.
M-am gandit destul de mult la acest proces de tranformare a copiilor in conducatori. Totodata am si lucrat la aceasta. Am cativa prieteni buni care sunt in acelasi proces. Din cand in cand comparam observatiile pentru simplul motiv ca nici unul din noi nu are de fapt tot procesul impreuna. Asa ca pe cat posibil dam unii altora ceea ce am observat si discutam chestiuni profesionale despre cresterea copiilor nostri pentru a deveni conducatori.
Eu am venit cu sapte principii care ii pot ajuta pe copiii tai sa stea in picioare intr-o cultura care incearca sa-i traga in jos in noroi.

1. Fii tu insuti un conducator.
Dave Johnson este un prieten de-al meu. Ani de zile Dave a condus un Harley, dar acum el conduce o masina de patrulare. Dave este un politist din San Jose care a scris o carte fascinanta despre experientele lui ca politist de strada. Dave are multe povestiri care sunt vesele, dar iata una care te-ar putea face sa plangi:

Frank si cu mine tocmai terminasem un apel si ne urcam in masinile noastre de politie. Cand am pornit masina mea, am auzit radioul politiei chemand numarul unitatii lui Frank. Dispecerul a raportat lipsa unui baietel din locuinta lui. In varsta de doi ani, purtand pantofiori de tenis, salopeta si un tricou albastru deschis. Mama adormise si cand s-a trezit cincisprezece minute mai tarziu a descoperit ca baietelul lipsea.
Frank a confirmat primirea apelului si a inceput sa conduca spre adresa respectiva. I-am spus dispecerului ca voi raspunde si eu la apel ca sa ajut la cautare. Conduceam chiar in spatele masinii lui Frank. Sergentul nostru, Dennis Busch, a auzit si el apelul si a transmis prin radio ca va raspunde si el la apel.
Deodata dispecerul ne-a alertat: „Baietelul pierdut a fost localizat – in piscina vecinului de alaturi“.
Adrenalina a tasnit prin venele mele cand am ajuns la butonul de comanda pentru aprinderea luminilor rosii. Am vazut luminile lui Frank aprinzandu-se in acelasi timp. Amandoi am accelerat. Am inceput sa ma rog ca oamenii care au gasit baietelul sa stie sa dea primul ajutor si sa incerce sa-l readuca in simtiri.
Cand Frank si cu mine am dat coltul langa adresa respectiva, am vazut cativa oameni in fata unei case. Dennis tocmai iesea din masina lui si vorbea cu ei. Deodata l-am vazut napustindu-se ca o sageata spre o poarta din partea laterala a casei. Cand Frank si cu mine ne-am apropiat, unul din barbati ne-a indrumat: „Baiatul este in bazinul din curtea aceea din spate“. Nu-mi venea sa cred ce auzeam.
Frank si cu mine am alergat printr-o curte ingusta laterala. Cand am dat coltul casei l-am putut vedea pe Dennis scotand trupul fara vlaga al baietelului din bazin. L-a culcat pe baietel pe cimentul rece de la marginea bazinului si a inceput sa-i dea primul ajutor, si Frank a ingenuncheat ca sa-l ajute.
Cu Frank si Dennis invartindu-se in jurul trupului nemiscat, mie nu mi-a mai ramas nimic de facut decat sa privesc – ceea ce pentru majoritatea politistilor este greu de facut intr-o situatie de viata si de moarte. Am cercetat fata baietelului, cautand vreun semn de viata care ar putea palpai acolo. Daca as putea face ceva...
Mi-au cazut ochii pe salopeta care atarna uda de trupul lui micut. Ma gandeam ce mult semana cu cea pe care o purtau fetele mele cand erau de aceeasi varsta. Am vazut pantofiorii de tenis din picioarele lui fara vlaga si am observat ca unul avea siretul desfacut. Ma intrebam daca ii va mai lega cineva vreodata sireturile.
Incercam cu disperare sa inabus nodul care mi se strangea in gat. M-am intors, am facut cativa pasi si mi-am scos batista ca sa-mi sterg ochii. Cand am pus-o inapoi in buzunar, am vazut patru barbati care stateau si se uitau la Dennis si la Frank cum lucrau. I-am recunoscut ca faceau parte din grupul care statea in fata cand am sosit.
Am simtit mania tasnind inauntrul meu: „Cine a gasit baiatul in bazin?“ am intrebat.
Ei doar si-au lasat capetele in jos si priveau tinta spre pamant.
Tocmai atunci au sosit pompierii. Curand o masca de oxigen a fost fixata pe fata mica ce nu-si schimbase expresia. Pompierii au preluat controlul; Dennis era inca in genunchi, lovind usor pumnul mic si strans al baietelului si privind tinta fata lui lipsita de viata ...
Mi-am ridicat din nou ochii spre cei patru barbati care continuau sa stea in grupul lor. Deodata toti s-au intors si au iesit din curte, fara ca vreunul din ei sa spuna un cuvant.

Nu stiu nimic altceva despre acei patru barbati. Nu stiu unde lucrau; nu stiu daca erau casatoriti; si nu stiu daca erau democrati sau republicani. Dar este ceva ce stiu. Nici unul din acei patru barbati nu era un conducator. Fiecare din ei era un urmas.
Da-mi voie sa presupun si altceva despre acesti patru barbati. Daca vreunul dintre ei avea copii, cred ca ii vei vedea facand aceleasi lucruri pe care le faceau tatii lor.
Sa stea prin preajma si sa se uite.
In general vorbind, barbatii care sunt urmasi produc copii care sunt urmasi. Si urmasii sunt foarte buni doar sa stea prin preajma si sa se uite intr-o situatie de criza. Acel baietel de doi ani si-a pierdut viata pentru ca patru barbati erau urmasi. Este convingerea mea ca copiii din toata America mor din punct de vedere emotional, spiritual si moral din cauza ca barbatii din vietile lor pur si simplu stau si se uita. Pasivitatea inseamna moarte!
Ce trebuie sa faci? Stai jos si scrie pe hartie un plan. Fixeaza cateva scopuri pentru familia ta. Ia micul dejun in oras cu un tata care a reusit si afla care sunt metodele lui. Strange un mic grup de baieti si incurajati-va si ascutiti-va unii pe altii. Participa la o conferinta a barbatilor despre conducere. Dar orice ai face, nu sta si te uita!
Nu-mi aduc aminte cine a spus aceasta, dar avea dreptate: „Exista tot atata risc in a nu face nimic cat in a face ceva“. Si a nu face nimic cu copiii in ce priveste conducerea inseamna pur si simplu sa ceri tragedia in anii adolescentei.
Deci ce urmeaza de aici, taticule? Ramai in picioare sau doar stai si te uiti?

2. Fii un submarin spiritual sub suprafata vietii copiilor tai.
Tom Clancy cunoaste submarinele. De aceea scrie el urmatoarele cu atata certitudine:

Submarinul. Cuvantul in sine implica secret si moarte... De la crearea lui in Statele Unite acum circa patruzeci de ani, submarinul nuclear de atac (SSN) a devenit cea mai de temut arma din oceanele lumii... Iata o creatura care, la fel ca Strainul lui Ridley Scott, apare cand vrea, distruge ce vrea si dispare imediat pentru a lovi din nou cand vrea el.

Vreau sa supun atentiei voastre, domnilor, faptul ca Dumnezeu v-a chemat sa fiti un SSN pentru copiii vostri. Cand este vorba de razboiul spiritual, trebuie sa intelegeti ca vi s-au dat arme grozav de puternice.
Dupa estimarea mea, Efeseni 6 ne spune ca barbatii evlaviosi care isi conduc familiile au potentialul sa fie nici mai mult nici mai putin decat nave de razboi secrete pentru razboiul spiritual:

„Imbracati-va cu toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impo-triva uneltirilor diavolului. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intuneri-cului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea, luati toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul“ (Efeseni 6:11-13).

Un om care a imbracat toata armura lui Dumnezeu este o forta de care trebuie sa se tina seama. Rugaciunile unui om care a imbracat toata armura lui Dumnezeu sunt letale. Eficiente. Protectoare. Dumnezeu raspunde la rugaciunile unui astfel de om care este vigilent sa se roage cu perseverenta pentru copiii sai.
Noi intelegem, domnilor, ca nu putem fi cu copiii nostri douazeci si patru de ore pe zi. Nu putem fi cu ei de fiecare data cand intalnesc o presiune din partea anturajului. Dar aceasta nu inseamna ca voi n-aveti nici o influenta. Suntem intr-un razboi spiritual. Un om in toata armura lui Dumnezeu are aceeasi forta ca un SSN. Prin rugaciunile voastre aveti posibilitatea sa influentati situatiile in care voi nu sunteti fizic prezenti. Poate nu sunteti detectati, dar asta nu inseamna ca nu sunteti eficienti.

3. Asteapta de la copiii tai sa fie conducatori.
„Nu stiu ce sa fac“, a spus un om terapistului sau. „Sotia mea crede ca este pian“.
„Bine atunci, adu-o ca s-o vad“.
„Esti nebun?“ a exclamat sotul. „Ai idee cat costa sa muti un pian?“
Morala povestirii? Daca tu crezi ca ai tai copii sunt conducatori si te astepti ca ei sa devina conducatori, atunci copiii tai vor incepe sa se vada conducatori.
Daca te astepti ca ai tai copii sa mearga cu multimea, atunci e foarte probabil ca vor merge. Te astepti ca ei sa-si croiasca drum impotriva curentului cand toti ceilalti se lasa purtati de curent in jos? Atunci probabil ca asa vor face. Asteapta de la copiii tai sa fie conducatori. Daca este important pentru tine, va fi important si pentru ei.

4. Incurajeaza-i pe copiii tai sa fie conducatori.
Toti conducatorii ajung sa fie descurajati. De aceea ei au nevoie de incurajare, care este un cuvant mare. El inseamna „sa pui curaj in“. Aceasta este slujba unui tata. E greu sa fii un adolescent care merge impotriva intelepciunii conventionale; uneori copiii pot obosi in facerea binelui. Atunci mai ales tu trebuie sa pui curaj in ei.
Doi psihiatrii erau la un congres. „Care a fost cel mai dificil caz al tau?“ l-a intrebat unul pe celalalt.
„Odata am avut un pacient care traia in lumea unei pure fantezii. El credea ca un unchi bogat si extravagant din America de Sud urma sa-i lase o avere. Toata ziua el statea si astepta sa soseasca o scrisoare imaginara de la un avocat inchipuit“.
„Si care a fost rezultatul?“
„A fost o lupta care a durat opt ani de zile, dar in final l-am vindecat. Si apoi scrisoarea aia stupida a sosit...“
Ultimul lucru pe care vrem sa-l facem este sa ne descurajam in vreun fel copiii. Nu vrem sa le descurajam visele, sperantele, aspiratiile, sau curajul moral. Vrem sa-i ajutam sa devina optimisti cu privire la ce are Dumnezeu in stoc pentru ei ca sa fie si sa faca.
Thomas Fuller a spus odata ca un cavalerist tanar trebuie sa aiba un cal batran. Ghiciti ce, prietenii mei – voi sunteti caii. Si numele vostru nu este Trigger (Tragaci), Champion (Campionul), sau Silver (Argintul). Numele vostru ar trebui sa fie mai degraba Incurajare.

5. Aminteste-le copiilor tai ca sunt conducatori.
„Tata“, a intrebat un pui de urs polar pe tatal sau, „sunt eu 100 la suta urs polar?“
„Bineinteles ca esti“, a raspuns ursul tata. „Parintii mei sunt 100 la suta ursi polari, ceea ce face ca eu sa fiu 100 la suta urs polar. Parintii mamei tale sunt 100 la suta ursi polari, deci si ea este 100 la suta urs polar. Da, asta face ca tu sa fii 100 la suta urs polar. Dar de ce intrebi?“
„Eu inghet aici, tata“.
Copiii au nevoie sa li se aminteasca frecvent cine sunt. Cand imi las copiii la scoala, deseori le spun in timp ce se dau jos din masina: „Fii un conducator astazi“. De ce fac asta? Pentru ca ei au nevoie sa li se aminteasca.
Ursii polari mici pot avea nevoie sa li se aminteasca cine sunt cand simt frigul. Copiii nostri au nevoie sa li se aminteasca, atunci cand incep sa mearga dupa turma, ca un conducator nu face asa ceva. Ei sunt conducatori, nu urmasi. E treaba ta sa le amintesti cand incep sa se indoiasca. Lev Tolstoi a comentat odata: „Noi am pierdut, pentru ca ne-am spus ca am pierdut“. Aminteste-le copiilor tai ca sunt conducatori. Frecvent.

6. Sustine-i in activitatea lor de conducere.
Jucatorii de golf profesionisti joaca in fiecare turneu cu un baiat de mingi. Baiatul de mingi este mai mult decat un umar in plus care sa ridice sacul cu crose. Un baiat de mingi este acolo pentru sustinere. Un bun baiat de mingi poate fi un suport urias in focul competitiei.
Tommy Bolt a fost unul din cei mai mari jucatori de golf ai tuturor timpurilor. Dar el avea si un temperament legendar. Intr-un an Tommy juca intr-un turneu in California de Sud, si era inca marcat de scorul lui din ziua precedenta. El i-a spus baiatului sau de mingi sa nu-i spuna nici un cuvant.
Tommy a lovit prima lui minge, si ea a venit si s-a oprit in spatele unui copac. El l-a intrebat pe baiatul lui de mingi ce parere avea de o crosa de cinci. Baiatul de mingi n-a dat nici un raspuns. Tommy a lovit mingea cu o crosa de cinci si a reusit o lovitura incredibila in urma careia mingea a aterizat pe iarba verde.
Tommy s-a intors spre baiatul lui de mingi si a spus cu mandrie: „Ei bine, ce parere ai de asta?“
„Nu era mingea ta, Tommy“, a spus baiatul de mingi in timp ce ridica sacul si se indrepta spre iarba verde.
Unul din cele mai importante mijloace prin care poti sa-i sustii pe copiii tai este sa-i asculti. Cand este ceva care-i roade, afla ce se intampla in inima lor. Nu va fi usor pentru copiii tai sa fie conducatori cand majoritatea prietenilor lor sunt urmasi morali. Si vor fi momente cand pur si simplu vor simti nevoia sa vorbeasca. Deci fii acolo, cu urechile foarte larg deschise si cu o inima foarte larg deschisa. Daca vei face aceasta, ei vor sti ca sunt sustinuti. Pentru ca tie ti-a pasat suficient de mult de ei ca sa-i asculti.

7. Rasplateste-i pentru demonstrarea calitatii de conducator.
Cand un copil reuseste sa conduca, el trebuie sa fie rasplatit. Cand copilul tau mananca de pranz la scoala cu un copil de care ceilalti copii isi bat joc, el trebuie sa fie rasplatit. Cand adolescentul tau ramane neclintit in mijlocul vanturilor suieratoare ale presiunii anturajului si face ce este drept, el trebuie sa fie rasplatit. Dar cum?
Cand spun rasplata, nu ma gandesc la bani sau la un cadou. Exista desigur un timp si un loc si pentru asta. Dar sunt si alte modalitati prin care poti sa-i dai unui copil o rasplata.
Una din modalitatile mai bune de a-i rasplati pe fiii si fiicele tale este cu cuvintele tale. Recunoaste verbal realizarea sau reusita lor. Exista un motiv pentru care cred ca lucrul acesta este important. Critica intotdeauna ii urmareste pe conducatori. Barbatii si femeile si baietii si fetele care raman in picioare neclintiti sunt cele mai usoare tinte.
Un baiat a exersat ani de zile ca sa devina un mare pianist. In sfarsit seara debutului sau a sosit. Sala era arhiplina. Baiatul a cantat cu toata inima lui pentru audienta. Totusi cand au aparut ziarele, criticii au facut praf realizarea lui. Un muzician batran si intelept l-a luat pe baiat pe dupa umeri si i-a spus: „Tine minte, tinere, in nici un oras din lume nu s-a ridicat vreodata o statuie unui critic“.
Copilul tau va avea foarte multi critici. Ai grija sa nu fi si tu unul dintre ei.


Luata din Standing Tall (Sa ramanem in picioare) de Steve Farrar. © 1994, 2001 de Steve Farrar. Folosita cu permisiunea lui Multnomah Publishers, Inc. Disponibila la libraria ta locala.

La o recenta conferinta a barbatilor, am intrebat cati din tipii de acolo isi urau tatii. Media de varsta a participantilor la conferinta era de treizeci si cinci de ani, si majoritatea coplesitoare a acestor barbati s-au ridicat in picioare! Problema cu tatii care nu sunt in relatii bune cu copiii lor este uriasa. Este oriunde ma uit in zilele noastre. Tatii din toate partile tarii si-au dezamagit copiii. Si exista doar o singura cale de a rezolva aceasta problema. Pocainta – din partea tatilor! Realizezi ca daca tu nu te intorci inapoi si nu te impaci cu copiii tai fata de care ai gresit, vei contribui si mai mult la indepartarea lor de Domnul decat orice altceva din lumea aceasta? Asa este! Tatii au un impact urias asupra felului in care copiii lor reactioneaza fata de Domnul. Daca ai vostri copii nu se bizuie pe Dumnezeu chiar acum, voi, tatilor, trebuie sa traiti aceasta biruinta imediat. Copiii vostri nu-si pot permite ca voi sa nu faceti aceasta.

INTREBARI DE EVALUARE

1. Gandeste-te putin si estimeaza unde te afli in trairea acestei biruinte. Unde apreciezi ca te gasesti pe urmatoarea scala?



1_____________________________ 5 _______________________________ 10
Nici macar aproape Am inceput calatoria, Am experimentat
de trairea acestei dar mai am mult de o biruinta si acum
biruinte. mers. traiesc viata din
belsug.

2. Care crezi ca ar fi pentru tine cea mai mare piedica in trairea acestei biruinte chiar acum?

3. Care este singurul lucru pe care trebuie sa-l faci ca sa traiesti aceasta biruinta chiar acum? Te provoc sa faci acel lucru.

„Este posibil ca noi – in urmarirea unei vieti disciplinate –
sa ne atintim privirea spre mai mult decat scopurile vietii.
Ne luam trei slujbe la biserica. Memoram nu doar versete, ci capitole.
Vindem televizorul sau ne sculam la ora 4:00 in fiecare dimineata pentru devotiuni ...
Dar s-ar putea sa fi pierdut din vedere lucrurile mai urgente si mai evidente.
Am trecut cu vederea lucruri ca o camera curata,
sau a fi punctual, sau infranarea limbii“.
JONI EARECKSON TADA


„Sa nu ne inselam – fara crestinism, fara educatie crestina,
fara principiile lui Hristos intiparite in minte in tinerete,
crestem pur si simplu niste pagani“.
PETER MARSHALL (1902-1949)


„Parintele trebuie sa se convinga
ca disciplina nu este ceva ce el ii face copilului;
este ceva ce el face pentru copil“.
JAMES C. DOBSON


„Cel mai bun mijloc pentru un copil de a invata sa se teama de Dumnezeu
este sa cunoasca un crestin adevarat.
Cel mai bun mijloc pentru un copil de a invata sa se roage
este sa locuiasca cu un tata si o mama
care cunosc o viata de prietenie cu Dumnezeu
si care se roaga cu adevarat“.
JOHANN HEINRICH PESTALOZZI (1746-1827)
Din cartea ,,30 DE ZILE TRAIND BIRUINTE SPIRITUALE''de Bruce Wilkinson,traducere de Daniela Domainschi

DEPRINDE-I PE COPII TAI SA RESPECTE AUTORITATEA
Deprinde-i pe copiii tai
sa respecte autoritatea

TED TRIPP

Dorinta lui Dumnezeu pentru casnicia ta este ca tu sa produci urmasi evlaviosi. In primul rand, El vrea ca tu sa fii evlavios. Apoi El vrea ca tu sa transmiti credinta ta copiilor tai. Din nefericire, multi parinti nu vor sa-si asume responsabilitatea de a transmite mai departe credinta lor. Multi doar spera ca ai lor copii vor primi credinta. O biruinta majora pentru parintii crestini este sa-si asume responsabilitatea de a creste copii evlaviosi. Noi, ca parinti ai copiilor nostri, avem raspunderea de a fi o autoritate pentru ei. Avem raspunderea de a le spune despre lucrurile lui Dumnezeu. Avem raspunderea de a le arata cum sa puna in aplicare lucrurile Domnului. Suntem responsabili. Esti tu gata sa-ti asumi raspunderea?

Baietii erau afara in atelier, lucrand la carucior. Fiica noastra a iesit afara sa-i cheme la masa. „Voi amandoi sa intrati in casa, sa va spalati, si sa va pregatiti pentru masa. Imediat!“ a anuntat ea cu autoritate.
„Vin baietii inauntru?“ a intrebat sotia mea, cand fiica noastra s-a intors in casa singura.
„Eu i-am chemat“, a spus ea cu o privire care o trada.
De ce nu venisera baietii? Pentru ca sora lor era cea care ii chemase, si ei n-aveau de gand sa se supuna autoritatii ei.
Ea s-a intors in atelier cu acelasi mesaj, dar a adaugat doua cuvinte puternice: „Mama a spus ...“.
Fiica noastra nu avea autoritatea sa ordone baietilor sa intre in casa. A doua oara cand i-a chemat pe baieti, ea i-a chemat ca agent al mamei lor. Ei au stiut atunci ca era timpul sa vina.

CONFUZIE CU PRIVIRE LA AUTORITATE

Culturii noastre nu-i place autoritatea. Nu numai ca nu ne place sa fim sub autoritate, nu ne place sa fim autoritati. Unul din locurile in care lucrul acesta se vede cel mai clar este in casa noastra, acolo unde autoritatea ne incomodeaza.
Avem nevoie de o intelegere biblica a autoritatii. Intrebarile abunda. Care este natura autoritatii parintilor asupra unui copil? Este ea absoluta sau relativa? Este autoritatea investita in parinti datorita diferentei relative de dimensiune dintre parinti si copilasi? Suntem noi la conducere pentru ca suntem mai destepti si mai experimentati? Suntem noi chemati sa conducem pentru ca noi nu suntem pacatosi, dar ei sunt? Avem noi dreptul sa spunem copiilor nostri sa faca orice vrem noi sa faca?
Daca nu raspunzi la intrebari ca acestea, vei fi de incercat si nesigur in indeplinirea datoriei tale fata de Dumnezeu si fata de copiii tai. Daca esti nesigur cu privire la natura si extinderea autoritatii tale, copiii tai vor suferi mult. Ei nu vor sti niciodata ce sa astepte de la tine pentru ca regulile de baza se vor schimba mereu. Ei nu vor invata niciodata valorile absolute si principiile Cuvantului lui Dumnezeu, singurele care-i pot invata intelepciunea.
Parintii din cultura noastra deseori improvizeaza pentru ca ei nu inteleg mandatul biblic de a-si pastori copiii. Scopurile cresterii copiilor deseori nu mai sunt nobile, ci vizeaza mai degraba confortul si convenienta imediata. Cand parintii cer ascultare pentru ca se simt sub presiune, ascultarea copiilor se reduce la o convenienta a parintilor. Parintii crestini trebuie sa aiba o intelegere clara despre cresterea copiilor in mod evlavios, iar copiii trebuie sa fie deprinsi sa cunoasca faptul ca Dumnezeu ii cheama sa asculte intotdeauna.

CHEMAT SA COMANDE

Ca parinte ai autoritate pentru ca Dumnezeu te cheama sa fii o autoritate in viata copilului tau. Ai autoritatea sa actionezi in Numele lui Dumnezeu. Ca tata sau ca mama, tu nu-ti exerciti autoritatea asupra jurisdictiei tale, ci asupra jurisdictiei lui Dumnezeu. Tu actionezi la porunca Sa. Indeplinesti o datorie pe care El ti-a dat-o. Nu poti incerca sa modelezi viata copiilor tai asa cum iti place tie, ci asa cum Ii place Lui.
Tot ce faci tu in slujba ta de parinte trebuie sa fie facut din acest punct de vedere. Trebuie sa te angajezi cu toata fiinta ta sa instruiesti, sa porti de grija si sa educi, sa corectezi si sa disciplinezi pentru ca la aceasta te-a chemat Dumnezeu. Actioneaza cu convingerea ca El te-a pus sa actionezi in Numele Sau. In Geneza 18:19, Dumnezeu spune: „Eu il cunosc [pe Avraam] si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine“. Avraam este insarcinat de Dumnezeu. El indeplineste o slujba din agenda lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a chemat la aceste lucruri. El nu este un colaborator extern. Avraam nu-si scrie singur descrierea slujbei lui. Dumnezeu ii defineste sarcina. Avraam actioneaza in Numele lui Dumnezeu.
Deuteronom 6 subliniaza aceasta opinie despre responsabilitatea parinteasca. In versetul 2, Dumnezeu spune ca scopul Sau pentru Israel si copiii lor si nepotii lor este sa se teama de Domnul prin pazirea poruncilor Lui. Persoana prin care sunt transmise poruncile lui Dumnezeu este cel pe care il cheama Dumnezeu sa-si invete copiii cand sunt acasa, cand merg pe drum, cand se culca si cand se scoala. Dumnezeu are un obiectiv. El vrea ca o generatie sa urmeze alteia in caile Lui. Dumnezeu implineste acest obiectiv prin intermediul instruirii parintesti.
Efeseni 6:4 iti porunceste sa-ti cresti copiii in mustrarea si invatatura Domnului. Aceasta nu este pur si simplu o porunca de a mustra si de a instrui. Este o porunca de a asigura mustrarea si invatatura Domnului ca sa functioneze in favoarea lui Dumnezeu.
Intelegand acest principiu simplu poti sa gandesti limpede cu privire la sarcina ta. Daca tu esti reprezentantul lui Dumnezeu in aceasta lucrare de asigurare a mustrarii si a invataturii in Domnul, care sunt esentiale, atunci si tu esti un om sub autoritate. Copilul tau si cu tine sunteti in aceeasi barca. Amandoi sunteti sub autoritatea lui Dumnezeu. Aveti roluri diferite, dar acelasi Stapan.
Daca permiti maniei nesfinte sa murdareasca procesul corectarii, gresesti. Trebuie sa ceri iertare. Dreptul tau de a-ti disciplina copilul este legat de ceea ce te-a chemat Dumnezeu sa faci, nu de agenda ta de lucru.
SI TU ESTI CHEMAT SA ASCULTI

Tu nu vii la copilul tau ca sa-i ceri, pentru interesele tale, sa ti se supuna si sa te asculte. Nu! Tu vii cu corectiile disciplinei care sunt calea vietii (Proverbe 6:23). Tu-l angajezi pe fiul tau in Numele lui Dumnezeu pentru ca mai intai Dumnezeu te-a angajat pe tine.
Mi-amintesc de multe conversatii care mergeau cam asa:
„N-ai ascultat de tata, nu-i asa?“
„Nu“.
„Ti-aduci aminte ce spune Dumnezeu ca trebuie sa faca tata daca tu nu asculti?“
„Sa ma bata?“
„Exact. Trebuie sa te bat. Daca nu, atunci voi fi neascultator fata de Dumnezeu. Si tu si eu vom gresi. Aceasta n-ar fi bine pentru tine sau pentru mine, nu-i asa?“
„Nu“, (un raspuns cu parere de rau).
Ce comunica acest dialog copilului? Tu nu-l bati pentru ca esti rau. Tu nu incerci sa-l fortezi sa ti se supuna numai pentru ca urasti obraznicia. Nu esti furios pe el. Si tu, ca si el, sunteti sub carmuirea si autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu te-a chemat la o slujba pe care nu poti s-o eviti. Tu actionezi sub carmuirea lui Dumnezeu. Tu ceri ascultare pentru ca Dumnezeu spune ca tu trebuie sa ceri ascultare.

INCREDEREA DE A ACTIONA

Exista o libertate foarte mare aici pentru un parinte. Cand tu indrumi, corectezi sau disciplinezi, nu actionezi din propria vointa; actionezi in Numele lui Dumnezeu. Nu trebuie sa te intrebi daca este bine ca tu sa conduci. Cu siguranta tu nu ai nevoie de permisiunea copilului tau. Dumnezeu ti-a dat o sarcina de indeplinit; de aceea aprobarea copilului tau nu este necesara.

MANDATUL DE A ACTIONA

Intelegerea faptului ca tu ca parinte esti reprezentantul lui Dumnezeu nu se ocupa numai cu dreptul de a indruma. Ea ofera si mandatul de a actiona. N-ai de ales. Trebuie sa-ti angajezi copiii. Tu actionezi in ascultare fata de Dumnezeu. Este de datoria ta.
Pentru a ilustra, statul Pennsylvania, unde locuiesc, cere scolilor sa raporteze orice caz de abuz de copil suspectat. Aceasta lege nu ofera doar dreptul de a raporta abuzul. Ea cere ca abuzul sa fie raportat. Functionarii scolii nu au libertatea de a decide daca sa raporteze sau nu abuzul unui copil. Legea cere aceasta. In acelasi fel, faptul ca tu esti chemat de Dumnezeu sa fii o autoritate in instruirea copiilor tai nu-ti da doar dreptul, ci si responsabilitatea de a instrui.
Ca administrator de scoala, observ ca majoritatea parintilor nu inteleg caracterul adecvat si necesitatea de a comanda in viata copilului lor. Mai degraba, parintii iau rolul de sfatuitori. Putini sunt dispusi sa spuna, de exemplu: „Am pregatit pasat de ovaz pentru micul tau dejun. Este o mancare buna, hranitoare si vreau s-o mananci. Poate in alte dimineti vei manca ceva ce-ti place mai mult“. Multi spun: „Ce vrei sa mananci la micul dejun? Nu vrei pasatul de ovaz pe care l-am pregatit. Vrei altceva?“ Aceasta suna foarte frumos si edificativ, dar ce se intampla de fapt? Copilul invata ca el este cel care poate lua decizii. Parintele doar sugereaza optiunile.
Acest scenariu se repeta in experienta copiilor mici in alegerea hainelor, in alegerea programului, in alegerile din domeniul social, in alegerea felului in care isi petrec timpul liber, si asa mai departe. Cand copiii ajung la varsta de sase sau opt sau zece ani, ei sunt deja proprii lor sefi. La varsta de treisprezece ani copilul este scapat de sub control. Parintii pot sa-i ademeneasca cu vorbe dulci, sa pledeze, sa indemne (in frustrare si suparare), sa tipe si sa ameninte, dar copilul este seful. Parintele a renuntat de mult la prerogativul de a lua decizii cu privire la viata copilului sau. Cum s-a intamplat asta? Aceasta s-a strecurat pe nesimtite la o varsta foarte frageda cand parintele a facut din orice decizie un bufet suedez de preferinte din care sa aleaga copilul.
Unii pot argumenta: „Copiii invata sa ia decizii numai cand parintii le permit sa ia decizii. Noi vrem ca ai nostri copii sa invete sa ia decizii sanatoase“. Acest argument pierde din vedere cea mai importanta problema. Copiii vor lua decizii bune cand ii vor vedea pe parintii lor credinciosi servind drept model si dandu-le porunci intelepte si luand decizii in folosul lor.
Mai inainte chiar de a lua decizii este important pentru copii sa fie sub autoritate. Invata-i pe copiii tai ca Dumnezeu ii iubeste atat de mult incat le-a dat parinti care sa fie autoritati bune pentru a-i invata si a-i conduce. Copiii invata sa ia decizii intelepte, invatand de la tine.
Parintii trebuie sa vrea sa conduca. Trebuie sa faci aceasta cu bunavointa si cu har, dar trebuie sa fii o autoritate pentru copiii tai.

CRESTEREA COPIILOR A FOST DEFINITA

Recunoasterea faptului ca Dumnezeu te-a chemat sa lucrezi ca reprezentant al Sau defineste sarcina ta ca parinte. Cultura noastra a redus cresterea copiilor la asigurarea celor necesare. Parintii deseori vad aceasta sarcina in acesti termeni ingusti. Copilul trebuie sa aiba hrana, imbracaminte, un pat si timp de calitate. In contrast puternic cu aceasta vedere ingusta, Dumnezeu te-a chemat la o lucrare mai profunda decat asigurarea celor necesare. Tu iti pastoresti copilul in Numele lui Dumnezeu. Sarcina pe care ti-a dat-o Dumnezeu nu este una care sa poata fi programata convenabil. Este o sarcina care patrunde peste tot. Instruirea si pastorirea se face oricand esti cu copiii tai. Cand te scoli, cand umbli, cand vorbesti, sau cand te odihnesti, trebuie sa te implici si sa-l ajuti pe copilul tau sa inteleaga viata, sa se inteleaga pe sine, si sa inteleaga nevoile lui dintr-o perspectiva biblica (Deuteronom 6:6-7).
Daca ai de gand sa-ti pastoresti copiii, trebuie sa ai o relatie intima cu ei. Trebuie sa intelegi ce-i supara pe copiii tai. Daca ai de gand sa-i indrepti pe caile Domnului, asa cum te cheama sa faci Geneza 18:19, trebuie sa-i cunosti si sa le cunosti inclinatiile. Aceasta lucrare cere mai mult decat pur si simplu sa le asiguri hrana, imbracamintea si adapostul adecvat.

OBIECTIVE CLARE

Este instructiv sa-i intrebi pe parinti ce obiective concrete de instruire au pentru copiii lor. Majoritatea parintilor nu pot sa intocmeasca repede o lista cu punctele tari si cu punctele slabe ale copiilor lor. Nici nu pot sa spuna ce fac pentru a intari punctele slabe ale copilului lor sau pentru a incuraja punctele lui tari. Multe mame si multi tati nu au stat sa discute scopurile lor pe termen scurt si pe termen lung pentru copiii lor. Nu au creat strategii pentru cresterea copiilor. Ei nu stiu ce spune Dumnezeu despre copii si despre dorintele Lui cu privire la ei. Prea putina atentie s-a dat metodelor si abordarilor care se concentreaza mai degraba asupra corectarii atitudinilor de inima decat doar a comportamentului. Este trist ca majoritatea corectiilor au loc ca un produs secundar al copiilor, lucru care este jenant sau iritant.
De ce aceasta? Idea noastra despre cresterea copiilor nu include pastorirea. Cultura noastra vede parintele ca un adult care asigura cele necesare. Timpul de calitate este considerat timpul in care ne distram impreuna. Distractia impreuna nu este o idee rea, dar este la ani-lumina departare de indrumarea copilului tau pe caile lui Dumnezeu.
Spre deosebire de aceasta, Geneza 18 cheama tatii sa porunceasca copiilor lor sa tina calea Domnului, facand ce este drept si bine. A fi parinte inseamna sa lucrezi in Numele lui Dumnezeu ca sa-i indrumi pe copiii tai. Directorii conduc. Ca sa-i conduci trebuie sa-i cunosti si sa-i ajuti pe copiii tai sa inteleaga standardul lui Dumnezeu pentru comportamentul copiilor. Aceasta inseamna sa-i inveti ca sunt pacatosi prin natura lor. Aceasta implica sa le arati indurarea si harul lui Dumnezeu descoperite in viata si moartea lui Hristos pentru pacatosi.

SMERENIE IN LUCRAREA TA

Intelegerea faptului ca voi functionati ca reprezentanti ai lui Dumnezeu poate sa va tina foarte atenti si smeriti ca parinti. Este un lucru serios sa realizezi ca tu iti corectezi copilul la porunca lui Dumnezeu. Tu stai inaintea lui ca reprezentant al lui Dumnezeu ca sa-i arati pacatul lui. Asa cum un ambasador este constient de faptul ca functioneaza in numele tarii care l-a trimis, tot asa tu ca parinte trebuie sa fii constient de faptul ca-L reprezinti pe Dumnezeu inaintea copilului. Nu cunosc nici o realizare care sa-l faca pe un parinte mai sobru si mai smerit ca aceasta.
De multe ori am fost nevoit sa cer iertare copiilor mei pentru mania mea sau pentru un raspuns pacatos. Am fost nevoit sa spun: „Fiule, am pacatuit impotriva ta. Am vorbit cu o manie nesfanta. Am spus lucruri pe care n-ar fi trebuit sa le spun. Am gresit. Dumnezeu mi-a dat o sarcina sfanta, si eu am adus mania mea nesfanta in aceasta misiune sfanta. Te rog, iarta-ma“.
Interesul tau poate sa creasca daca realizezi ca disciplina nu este lucrarea ta de pe agenda ta de lucru, ca sa dai frau liber maniei tale impotriva copiilor tai; este aratarea ta ca reprezentant al lui Dumnezeu, care aduce mustrarile vietii pentru fiul tau sau pentru fiica ta. Tu doar tulburi apele cand motivul principal al disciplinei este mai degraba nemultumirea ta cu privire la comportarea lor decat nemultumirea lui Dumnezeu fata de razvratirea impotriva autoritatii pe care El a randuit-o.

NU ESTE LOC PENTRU MANIE

Am vorbit cu foarte multi parinti care credeau cu sinceritate ca mania lor are un loc legitim in corectare si disciplinare. Ei gandeau ca nu puteau sa-i aduca pe copiii lor la o frica serioasa fata de neascultare decat daca le arata manie. Si astfel disciplina a devenit timpul cand mama sau tata isi manipuleaza copiii prin manifestarile brutale ale maniei. Ce invata copilul din aceasta este frica de om, nu teama de Dumnezeu.
Iacov 1 demonstreaza falsitatea ideii ca parintii trebuie sa accentueze corectarea prin mania personala. „Stiti bine lucrul acesta, preaiubitii mei frati! Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la manie; caci mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu“ (Iacov 1:19-20).
Apostolul Iacov nu putea fi mai clar. Viata neprihanita pe care o doreste Dumnezeu nu este niciodata produsul maniei necontrolate. Mania omului ii poate invata pe copiii tai sa se teama de tine. Ei pot chiar sa se poarte mai bine, dar aceasta nu va aduce neprihanirea biblica.
Nici o schimbare de comportament care este produsa de o astfel de manie nu-i va misca pe copiii tai spre Dumnezeu. Aceasta ii indeparteaza de Dumnezeu. Ii indreapta spre idolatria temerii de om. Nu e de mirare ca Iacov subliniaza acest lucru, spunand: „Preaiubitii mei frati, luati aminte la lucrul acesta“ (trad. engleza).
Daca ii corectezi si ii disciplinezi pe copiii tai pentru ca Dumnezeu ti-a poruncit aceasta, atunci nu trebuie sa strici lucrarea cu mania ta. Corectarea nu inseamna sa-ti arati tu mania pentru ofensele lor; inseamna mai degraba sa le amintesti ca purtarea lor pacatoasa Il ofenseaza pe Dumnezeu. Inseamna sa aduci condamnarea Lui asupra pacatului pentru aceste subiecte din imparatia Lui. El este Imparatul. Ei trebuie sa se supuna.

BENEFICIILE COPILULUI

Parintele vine la copil in Numele lui Dumnezeu si pentru Numele lui Dumnezeu. Ca parinti voi puteti sa-l invatati pe copilul vostru sa primeasca indreptarea de la voi pentru ca ea reprezinta metoda pe care a hotarat-o Dumnezeu. Copilul invata sa primeasca indreptarea, nu pentru ca parintii au intotdeauna dreptate, ci pentru ca Dumnezeu spune ca „nuiaua si certarea dau intelepciunea“ si „cine ia seama la mustrare ajunge intelept“ (Proverbe 29:15, 15:5).
Copilul care accepta aceste adevaruri va invata sa accepte corectarea. Am fost smerit si uimit sa-i vad pe copiii mei, in ultimii ani ai adolescentei lor si putin dupa douazeci, ca accepta corectarea, nu pentru ca le-am adus-o eu in cel mai bun mod posibil, ci pentru ca s-au convins ca „cel ce leapada certarea isi dispretuieste sufletul, dar cel ce asculta mustrarea capata pricepere“ (Proverbe 15:32). Ei inteleg ca tatal lor este reprezentantul lui Dumnezeu, folosit de Dumnezeu ca autoritate care sa-i conduca in caile lui Dumnezeu. De aceea, desi eu nu sunt un instrument fara cusur al lucrarii lui Dumnezeu, ei stiu ca primirea corectarii le va aduce pricepere.

DISCIPLINA: O EXPRESIE A DRAGOSTEI

Stand putin de vorba in timpul unei pauze pentru cafea la o conferinta a pastorilor, i-am auzit fara sa vreau pe unii tati vorbind despre copiii lor si nu m-am putut abtine sa nu ascult.
„Sunt prea sever cu ei“, a comentat tatal nr.1. „Ii disciplinez tot timpul. Trebuie intr-adevar; sotia mea ii iubeste prea mult ca sa-i disciplineze“.
„Cred ca tu si sotia ta trebuie sa va echilibrati cumva“, a observat tatal nr. 2.
„Da“, a continuat tatal nr. 1 reflectand, „avem nevoie de un echilibru intre disciplina si dragoste“.
Aproape ca mi s-a pus un nod in gat! Sa pui in balanta disciplina si dragostea? M-am gandit la Proverbe 3:12: „Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste“. Proverbe 13:24 mi-a venit in minte: „Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata“, si Apocalipsa 3:19: „Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc“. Cum poti sa pui in balanta disciplina si dragostea?
Conversatia pe care fara sa vreau am auzit-o reprezinta un punct de vedere foarte raspandit. Multi parinti nu au o viziune biblica despre disciplina. Ei tind sa priveasca disciplina ca o razbunare – incheindu-si socotelile cu copiii lor pentru ceea ce au facut. Evrei 12 ne arata clar ca disciplina nu este represiva, ci corectiva. Evrei 12:5-6 considera disciplina un cuvant de incurajare adresat fiilor. El spune ca disciplina este un semn al identificarii lui Dumnezeu cu noi ca Tata al nostru. Dumnezeu ne disciplineaza spre binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. El spune ca desi disciplina nu este placuta, ci dureroasa, ea ne da un rod al neprihanirii si al pacii. Mai inainte sa fie ceva care sa echilibreze dragostea, disciplina este mai degraba cea mai adanca expresie a dragostei.
Dumnezeu ne da intelegerea a ceea ce este disciplina. Functia ei nu este esentialmente punitiva. Este corectiva. Principala reactie a disciplinei nu este de a razbuna, ci de a corecta. Disciplinarea unui copil este refuzul unui parinte de a fi partas de buna voie la moartea copilului sau (Proverbe 19:18).
De ce este asa de greu sa retinem aceasta idee? Este greu din pricina a ceea ce am discutat mai sus. Nu ne vedem pe noi insine ca reprezentanti ai lui Dumnezeu. Noi, deci, ii corectam pe copiii nostri cand ei ne irita. Cand purtarea lor nu ne irita, nu-i corectam. Astfel, corectarea noastra nu este ca sa-i salvam pe copiii nostri de calea periculoasa; ci este mai degraba doar o racorire de frustrarea noastra. E ca si cum le-am spune: „M-am saturat de tine. Ma faci sa innebunesc. Am sa te lovesc, sau am sa tip la tine, sau am sa te fac sa stai pe un scaun izolat de familie pana iti vei da seama ce rau ai facut“.
Ceea ce tocmai am descris nu este disciplina. Este pedeapsa. Este un abuz neevlavios al copilului. In loc sa dea un rod al neprihanirii si al pacii, acest soi de tratament mai degraba ii lasa pe copii suparati si furiosi. Este de mirare ca copiii se opun voii cuiva care se manie pe ei pentru ca l-au iritat?
Disciplina ca invatatura pozitiva mai degraba decat ca pedeapsa negativa nu inlatura consecintele sau rezultatele privitoare la comportament. Consecintele si rezultatele comportamentului fac parte cu siguranta din procesul pe care il foloseste Dumnezeu pentru a-Si pedepsi poporul.
Desi este adevarat ca copiii disciplinati sunt o bucurie pentru parintii lor (Proverbe 23:15-16, 24), ca reprezentant al lui Dumnezeu, tu nu poti sa disciplinezi doar pentru problemele de interes personal sau pentru convenienta personala. Corectia ta trebuie sa fie legata de principiile si de adevarurile absolute ale Cuvantului lui Dumnezeu. Problemele de disciplina sunt probleme de creare a caracterului si de onorare a lui Dumnezeu. Standardele care nu se negociaza ale lui Dumnezeu trebuie sa fie sursa de alimentare a corectiei si a disciplinei.
Obiectivul tau in disciplina este sa te indrepti spre copiii tai, nu impotriva lor. Tu te indrepti spre ei cu mustrarile si rugamintile staruitoare ale vietii. Disciplina are un obiectiv corectiv. Este terapeutica, nu penala. Este menita sa produca crestere, nu durere.

Luata din Shepherding Your Child’s Heart de Ted Tripp. © 1998 de Ted Tripp. Folosita cu permisiunea lui Shepherd Books. Disponibila la libraria ta crestina locala.

Cresterea copiilor astfel incat sa traiasca in Primul Scaun necesita timp, rabdare, intelepciune si foarte multa rugaciune. Dar necesita si actiune. Aceasta actiune nu provine din faptul ca tu esti mai bun, mai destept sau mai mare decat copiii tai. Nu, responsabilitatea de a influenta viata copiilor tai pentru Domnul iti este data de Dumnezeu. Cand ai facut copii ti-ai asumat aceasta raspundere. Ti-a fost data de Dumnezeu. Ce ai facut cu aceasta raspundere? Ti-ai insusit-o si ii ajuti pe urmasii tai sa creasca in invatatura si mustrarea Domnului? Daca nu, nu esti un bun pastor. Vezi tu, copiii tai sunt la fel de neajutorati ca mieluseii, care sunt complet dependenti de pastor pentru supravietuirea lor. Celelalte oi nu-i pot proteja, dar pastorul poate. Lumea vrea sa-ti distruga copilul cu idei false, si numai tu, pastorul pamantesc al copilului, poti sa-ti aperi copilul. Este absolut crucial ca tu sa experimentezi aceasta biruinta si sa incepi sa-ti asumi raspunderea. Si daca ai nevoie de mai multa indrumare ca sa fii un pastor pentru copilul tau, citeste cartea lui Ted Tripp Shepherding Your Child’s Heart (Pastorirea inimii copilului tau). Ea iti va schimba modul de a gandi despre cresterea copiilor.

INTREBARI DE EVALUARE

1. Gandeste-te putin si estimeaza unde te afli in trairea acestei biruinte. Unde apreciezi ca te gasesti pe urmatoarea scala?

1_____________________________ 5 _______________________________ 10
Nici macar aproape Am inceput calatoria, Am experimentat
de trairea acestei dar mai am mult de o biruinta si acum
biruinte. mers. traiesc viata din
belsug.

2. Care crezi ca ar fi pentru tine cea mai mare piedica in trairea acestei biruinte chiar acum?

3. Care este singurul lucru pe care trebuie sa-l faci ca sa traiesti aceasta biruinta chiar acum? Te provoc sa faci acel lucru.
Din cartea ,,30 DE ZILE TRAIND BIRUINTE SPIRITUALE''de Bruce Wilkinson ,traducere de Daniela Domainschi

ptr NELU
multuemsc. ptr sfat si incurajare. dar uite intro familie pe care o cunosc f bine intradevar sotia a fost model ptr sot si sotul la inceput a fost cuma fost apoi Dzeu la schimbat. dar ea a avut de indurat si mai are. mirarea mia fost ca ea a fost o fata foarte pocaita. defapt incurajare ptr fete sa stiti ca daca Dzeu va da ptr un sot inseamna ca va da si capacitatea sal cresteti in lucrurile in care e nevoie si si invers e valabil