Ce faci cu diamantul tau?
Autor:
Ionatan Pirosca
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de resursecrestine in 29/12/2008
Resursa adaugata de resursecrestine in 29/12/2008
Citeam undeva acum un an sau doi că astronomii americani au descoperit o stea care este cel mai mare si mai valoros diamant descoperit până acum în Univers. Diamantul ceresc, care are un diametru de 4000 de kilometri, este situat în constelaţia Centaurus. Corpul astral este clasificat oficial drept o “pitică albă”, adică miezul unui soare stins, iar echipa de astrofizicieni americani care a descoperit diamantul glumeste şi afirmă că le-ar trebui un bijutier cu o lupă de mărimea Soarelui pentru a clasa această bijuterie.
Astronomii bănuiau de mult că piticele albe se cristalizează, dar doar de puţin timp au intrat în posesia unor echipamente care să le permită verificarea acestei ipoteze…
Nu e extraordinar? Şi dacă ne gândim bine şi încercăm să ne imaginăm infinitul lui Dumnezeu, câte asemenea pietre mai sunt! Dar cine stă să le numere? Pierduţi în universul nostru, înghesuiti în carapacea zilnică, între familie, slujbă, meschine plăceri şi necazuri de tot felul, uităm de marele nostru diamant, mai de preţ decât toate pietrele preţioase, pentru care Însusi Dumnezeu a plătit... uităm de propriul nostru suflet.
Hei, oameni buni, nu-i aşa că sună interesant "un diamant de patru mii de kilometri"? Dar v-aţi gândit vreodată că sufletul acesta pe care-l ducem cu noi, schimonosindu-l şi îngropându-l în noroiul înconjurător, aruncându-l în fiecare zi înainea porcilor plăcerii vinovate, biciuindu-l cu regrete, sau cu vise mincinoase, sufletul acesta care nici măcar pe bolta cerului nu se află, ci în mine şi în tine, în fiecare dintre noi, e nemăsurat mai de valoare decât toate diamantele de patru mii de kilometri?
Domnul Isus a lăsat aceste frumuseţi, iar ochii noştri, chiar dotaţi cu telescoape, nu văd mai nimic (şi când văd câte ceva, se miră!)… Când El a suferit cum numai Dumnezeu putea suferi, cu gânduri care la mintea omului nu s-au suit şi cu gemete pe care urechea noastră numai când va fi ca a Lui, le va percepe, pentru pietre a suferit?
Sunt atâtea diamante în cer… Pentru diamante a lăsat El cerul? Nu pentru mine? Nu pentru tine? Nu pentru acest suflet "amărât"? Acele diamante uriaşe nu-s decât pavajul Noului Ierusalim unde S-a dus să ne pregătească loc.
Fiindcă sufletul e diamantul pe care El îl doreşte.
"Fiule, dă-mi inima ta". Acesta este diamantul nostru pe care El îl caută. Ce faci, omule, cu diamantul tău?
Sursa: www.aievea.net
Astronomii bănuiau de mult că piticele albe se cristalizează, dar doar de puţin timp au intrat în posesia unor echipamente care să le permită verificarea acestei ipoteze…
Nu e extraordinar? Şi dacă ne gândim bine şi încercăm să ne imaginăm infinitul lui Dumnezeu, câte asemenea pietre mai sunt! Dar cine stă să le numere? Pierduţi în universul nostru, înghesuiti în carapacea zilnică, între familie, slujbă, meschine plăceri şi necazuri de tot felul, uităm de marele nostru diamant, mai de preţ decât toate pietrele preţioase, pentru care Însusi Dumnezeu a plătit... uităm de propriul nostru suflet.
Hei, oameni buni, nu-i aşa că sună interesant "un diamant de patru mii de kilometri"? Dar v-aţi gândit vreodată că sufletul acesta pe care-l ducem cu noi, schimonosindu-l şi îngropându-l în noroiul înconjurător, aruncându-l în fiecare zi înainea porcilor plăcerii vinovate, biciuindu-l cu regrete, sau cu vise mincinoase, sufletul acesta care nici măcar pe bolta cerului nu se află, ci în mine şi în tine, în fiecare dintre noi, e nemăsurat mai de valoare decât toate diamantele de patru mii de kilometri?
Domnul Isus a lăsat aceste frumuseţi, iar ochii noştri, chiar dotaţi cu telescoape, nu văd mai nimic (şi când văd câte ceva, se miră!)… Când El a suferit cum numai Dumnezeu putea suferi, cu gânduri care la mintea omului nu s-au suit şi cu gemete pe care urechea noastră numai când va fi ca a Lui, le va percepe, pentru pietre a suferit?
Sunt atâtea diamante în cer… Pentru diamante a lăsat El cerul? Nu pentru mine? Nu pentru tine? Nu pentru acest suflet "amărât"? Acele diamante uriaşe nu-s decât pavajul Noului Ierusalim unde S-a dus să ne pregătească loc.
Fiindcă sufletul e diamantul pe care El îl doreşte.
"Fiule, dă-mi inima ta". Acesta este diamantul nostru pe care El îl caută. Ce faci, omule, cu diamantul tău?
Sursa: www.aievea.net
~~~Ce faci cu diamantul tau?~~~Citeam undeva acum un an sau doi că astronomii americani au descoperit o stea care este cel mai mare si mai valoros diamant descoperit până acum în Univers. Diamantul ceresc, care are un diametru de 4000 de kilometri, este situat în constelaţia Centaurus. Corpul astral este clasificat oficial drept o “pitică albă”, adică miezul unui soare stins, iar echipa de astrofizicieni americani care a descoperit diamantul glumeste şi afirmă că le-ar trebui un bijutier cu o lupă de mărimea Soarelui pentru a clasa această bijuterie.
Statistici
- Vizualizări: 3591
- Export PDF: 1
- Comentarii: 2
Opțiuni
De același autor
Din același album
Psalmii 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
cit de mult n iubeste Dumnezeu ! Ne a creeat dupa chipul si asemanarea Sa , iar in piept ne a asezat luciri de diamant. Fara nicio plata, doar sa pastram diamantul curat si sa nu i furam din sralucire . Dumnezeu sa ne ajute ca zilnic diamantul din noi sa lumineze fiinta noastra si calea celor din jur .Amin
Daca toate sufletele noastre ar fi un Diamant pamantul ar stralucii mai tare ca cerul,dar cum Cerul este mai stralucitor ,si acel Diamant transmite raze stralucitoare doar peste sufletele intradevar prelucrate si care stralucesc printre alte suflete pline de rugina.Daca am iubi stralucirea si am trai in lumina lui Hristos,am fi intradevar Diamante ,dar orbirea,surzirea si intepenirea gaturilor ,in adunari si in lume sunt aceea rugina care nu ne lasa sa stralucim,odata venita lumina in inima noastra aceea rugina v-a disparea si vom straluciii ca Diamantele,doar cu Isus Hristos in inima noastra vom ajunge in acel mare Diamant din cer,fiecare la locul lui,Credeti ca daca nu vom straluci pe pamant nici in cer nu vom straluci,pentru ca sfintirea se face pe pamant si apoi vom fi sfinti si in cer,Sfintirea este diamantul din sufletul nostru,1 Petru 1:16 Caci este scris:FITI SFINTI CACI EU SUNT SFANT.Domnul sa va binecuvanteze.Amin