"Fiecare fata se ducea la randul ei la imparatul Ahasveros, dupa ce timp de 12 luni implinea ce era poruncit femeilor. In timpul acesta, aveau grija sa se gateasca, ungandu-se sase luni cu untdelemn de mirt, si sase luni cu miresme de mirozne femeiesti. Asa se ducea fiecare fata la imparat. Si, cand trecea din casa femeilor in casa imparatului, o lasau sa ia cu ea tot ce voia." (Estera 2:12,13)

Totdeauna am fost uimita de felul in care Dumnezeu a pregatit-o pe Estera, inainte ca ea sa-l intalneasca pe imparatul Ahasveros. Ar vrea cineva sa treaca prin 12 luni de pregatire, insotite de un tratament de infrumusetare inainte de a intalni barbatul visurilor sale? Probabil nu, dar ia imagineaza-ti posibilitatea? Un an intreg pus de o parte pentru un singur scop: sa dai tot ce ai pentru acela pe care-l iubesti cel mai mult. Un timp necesar pentru a-ti cultiva frumusetea, pentru a face investitii in educatie, pentru a intari virtutile si pentru a-ti construi caracterul. Pregatirea Esterei imi aduce aminte de acel timp pretios, situat intre dorinta care apare in inima unei femei de a-si gasi perechea, si momentul in care, cei doi, pasesc impreuna pe interval. Pentru multi, aceasta perioada de pregatire, nu inseamna nimic altceva decat risipa, pierdere de vreme.

Femeile necasatorite se vad adesea ca fiind undeva, pe o banca de rezerva, in timp ce altii joaca jocul. Ele nu realizeaza ca isi risipesc cea mai importanta perioada din viata lor, isi rapesc bucuria si rasplata, rapesc viitorilor lor soti posibilitatea de a avea o sotie deosebita si-I rapesc lui Dumnezeu posibilitatea de a avea o ucenica prin care si cu care ar putea sa faca lucruri mari. Asa cum Estera a trebuit sa fie pregatita, inainte ca ea sa fie imparateasa peste un tinut intreg, tot la fel si femeia trebuie sa fie pregatita, inainte de a imbratisa cele mai imporante si dificile chemari ale vietii: casatoria si maternitatea. Trebuia sa invete cararile regatului caruia ii apartinea, trebuia sa invete manierele vietii de la curte, dar si provocarile intelectuale, emotionale si spirituale cerute de o pozitie asa de inalta. Mai simplu spus, Estera trebuia sa fie transformata dintr-o tanara domnisoara, cum era, intr-o imparateasa care sa poarte coroana si sa-si indeplineasca rolul menit. Tot astfel si femeia crestina necasatorita trebuie sa invete caile imparatiei lui Dumnezeu, inainte ca ea sa fie unita cu acela pe care l-a randuit Dumnezeu. Trebuie sa fie pregatita intelectual, emotional si spiritual, dar nu de slujitori de la curte, intr-un templu pagan, ci de Dumnezeu Insusi, de Cuvantul Sau si de alte femei evlavioase care au fost pregatite de Dumnezeu mai inainte. Singuratatea nu este o pierdere de vreme sau o sedere pe tusa, ci un timp special pe care Dumnezeu l-a pus de o parte ca sa o transforme in ceea ce El vrea sa fie si sa o foloseasca in felul in care ar fi imposibil dupa casatorie. De asemenea este un timp in care, femeia trebuie sa-si cultive caracterul, ce corespunde unei femei spirituale, asa incat sa poata oferi viitorului sot ceva mi mult decat o fatza frumoasa.

Aminteste-ti ca tu nu esti singura singura(necasatorita), sotul tau trecand si el prin acelasi proces ca si tine. N-ar fi un lucru ingrozitor sa descoperi, ca barbatul care ti-a fost destinat tie, si-a folosit singuratatea sa-L slujeasca pe Dumnezeu si sa se pregateasca pentru a-ti fi tie un sot bun, pe cand tu, nici nu L-ai slujit pe Dumnezeu, nici nu ai facut uz de avantajele pe care El ti le-a oferit spre binele tau? N-ar fi un lucru grav sa realizezi ca sotul tau si-a petrecut timpul rugandu-se in fiecare zi pentru tine, pentru nevoile tale si pentru lucrarea lui Dumnezeu care se face in viata ta, in timp ce tu nici nu te-ai rugat si nici nu ai raspuns harului lui Dumnezeu care ti-a fost daruit ca rezultat al rugaciunilor lui?

Este un lucru minunat cand Dumnezeu binecuvinteaza o femeie cu un sot. Este vorba de acel cineva, pregatit special, care se potriveste perfect cu ea, pentru a fi una. Este o asa mare bucurie pentru o femeie sa priveasca in urma si sa-si aminteasca felul in care, Dumnezeu a ajutat-o sa astepte si cum El Si-a pastrat credinciosia. Dar este o bucurie si mai mare, sa stie ca in acest timp de singuratate L-a cautat pe Dumnezeu si i-a fost credincioasa Lui si scopului Sau. Nici macar pentru un moment, ea nu a dorit sa evadeze din aceasta stare, ci a dorit sa se increada in El si sa-L astepte in suveranitatea Sa. In nici un caz, nu este o tragedie pentru o femeie crestina sa fie necasatorita, dar felul lumesc s-a infiltrat si in crestinism cu ideea falsa ca este. Una dintre cele mai mari minciuni este aceea ca daca nu ai pe cineva sau nu arati destul de bine, este ceva in neregula. Alte minciuni inventate de cel rau, ar fi ca ea (femeia) trebuie sa aiba o serie de intalniri pentru cunoastere si pentru experienta. Draga mea prietena, este o minciuna si un afront adus lui Dumnezeu sa spui ca experienta ta este cel mai bun profesor, chiar daca motto-ul lumii este \"traieste si invata\" , sfatul Bibliei este \" invata si traieste\". Tu nu trebuie sa fii experimentat, tu trebuie numai sa cunosti si sa asculti ceea ce Dumnezeu a spus, si nu trebuie sa-ti alegi tu sotul, ci sa-L lasi pe Dumnezeu sa aleaga pentru tine. Si cand el va veni, nu experientele din trecut vor ajuta casnicia ta sa mearga bine, ci evlavia, puritatea si castitatea din trecut.

Dumnezeu stie exact de ce ai tu nevoie, si cunoaste dorintele pe care le ai in inima, chiar mai mult decat tine. Stii, lui Dumnezeu Ii plac surprizele. El nu vrea ca tu sa-ti cauti sotul, Dumnezeu vrea sa il aduca pe el la tine si probabil in momentul in care te astepti cel mai putin. Daca nesocotesti acest sfat, asa cum multe alte femei au facut-o inaintea ta, si pornesti singura in cautarea unui partener, s-ar putea sa il gasesti, dar nu este cel potrivit. Ca si femei, natura noastra doreste parteneriatul unui barbat. Aceasta este de la Dumnezeu si este un lucru bun, dar in acelasi timp gresim, daca credem ca moartea ar fi rezultatul acestei nevoi neimplinite. Necesitatea unui partener nu este egala cu respiratia. Adica, tu poti supravietui si fara un tovaras, cel putin pana cand Dumnezeu Si-a desavarsit lucrarea in tine. Aminteste-ti versetul de la 1Cor. 10:13.

Am descoperit ca sunt doua motive esentiale pentru care cineva cauta cu disperare partenerul. Primul este din cauza ca ei nu-L cunosc pe Dumnezeu asa cum ar trebui. Nu este El Dumnezeul oricarei mangaieri? Nu este El Hristos, Domnul inaltat care umple toate lucrurile? Atunci de ce ne plangem ca suntem goi si singuri? Aceasta poate fi pentru ca Dumnezeu lungeste prea mult perioada de singuratate, asa incat noi sa ne regasim in El si sa invatam sa fim totul in El. Daca noi cautam sa ne casatorim, crezand ca un sot va umple, va complete viata noastra, vom fi foarte dezamagite in casatorie. Niciodata, nici un om, oricat de spiritual ar fi, nu poate sa ia locul lui Dumnezeu in viata cuiva. Sa crezi astfel de lucruri ar fi adevarata idolatrie. Daca nu esti umplut de Dumnezeu acum, si complet in Hristos in present, atunci nici chiar o casatorie facuta in cer, nu va putea umple golul din inima noastra.

Al doilea motiv, pentru o nevoie disperata, de a avea pe cineva este egoism pe fata. Cand noi avem nevoie de cineva ca sa ne simtim iubiti sau cand avem nevoie de o persoana, asa incat sentimentele noastre de singuratate sa fie risipite, atunci dorim casatoria din motive gresite. Aceasta nu trebuie privita ca o oportunitate de a-ti satisface nevoile, ci o oportunitate de a implini nevoile celuilalt. Daca nu am invatat sa aducem nevoile noastre inaintea lui Dumnezeu, atunci, probabil, vom coplesi sotul cu nevoile noastre si vom fi inconstienti de ale lui. Dar de ce ar trebui Dumnezeu sa aduca un om spiritual unei femei care este absorbita de ea si propriile ei probleme si nu isi foloseste libertatea singuratatii sa-L slujeasca pe El si sa-si pregateasca viata pentru scopul Sau? O astfel de femeie nu ar avea prea mult de oferit sotului sau.

Dragul meu prieten, fie ca esti casatorit sau necasatorit, trebuie sa consideri acest timp special si placut in providenta lui Dumnezeu. In nici un caz nu ar trebui vazut ca o simpla circumstanta sau o cursa din care, cu disperare, incerci sa iesi. Fiind singur, este un timp in care poti sa inveti despre Dumnezeu, cine suntem noi in Hristos si cum sa crestem in cunoasterea Lui. Un timp in care, tu sa fii zelos pentru fapte bune si implicat in diferite slujbe. Statutul de necasatorit isi are farmecul lui si de care trebuie sa ne bucuram, deoarece odata trecut, nu se mai intoarce inapoi. Nu e nimic mai trist decat sa vezi o femeie casatorita care regreta ce ar fi putut sa fie, sau ce ar fi putut face cu viata sa cand era singura. Totul a fost pierdut de dragul grabei, fara a lua in seama planul lui Dumnezeu. Fiecare "sezon" al vietii isi are farmecul lui. Rugaciunea mea, pentru femeile crestine singure, este ca ele sa se poata bucura de aceasta perioada, in ciuda minciunilor acestei lumi. Ma rog, ca ele sa astepte in rabdare pe Dumnezeu care este datatorul oricarui bun si oricarui dar.

Fie ca ele sa fie ca Estera, folosind orice timp pe care Dumnezeu il considera necesar,pentru ca ele sa fie frumoase in interior dar si in afara.