Paul a primit cadou de Craciun o masina nou-nouta de la fratele sau. In seara de ajun, cand a coborat din biroul sau sa-si ia masina parcata in fata cladirii, a vazut cum un pusti de vreo sapte ani se invartea cu ochii mari in jurul masinii sale.
- “Este masina dv. domnule?”, a intrebat el. Paul a inclinat capul afirmativ.
- “Fratele meu mi-a dat-o cadou de Craciun”. Baiatul ramase nauc.
- “Vreti sa spuneti ca fratele dv. v-a dat-o asa…gratis?…fara sa platiti nimic? Domnule! As vrea…” Baiatul ezita.
“Desigur” se gandi Paul, “stiu ce-i trece prin cap. Ar vrea sa aiba si el un frate bogat ca mine.” Dar ceea ce spuse apoi pustiul il facu pe Paul sa ramana cu gura cascata: ” As vrea sa pot fi si eu un astfel de frate!”
Paul se uita cu uimire la baietelul din fata lui si manat de un impuls interior, ii zise:
- “N-ai vrea sa te duc putin cu masina mea?”
- “Cum sa nu! Tare mi-ar placea!”
Dupa un raid prin cartier, baiatul se intoarse spre Paul. Ochii ii sclipeau de emotie.
- “Domnule n-ati vrea sa treceti prin fata casei noastre?” Paul zambi. Stia ce dorea baiatul. Voia sa le arate vecinilor ca soseste acasa cu o masina mare, nou-nouta.
- “Vreti sa opriti aici? Langa treptele acelea , va rog!” Urca apoi scarile in fuga. Dupa cateva momente il auzi cum revine. De data aceasta, insa, nu se mai grabea. Ducea in bratele sale un fratior mai mic, handicapat. Il aseza cu atentie pe ultima treapta si arata cu mana spre masina lui Paul.
- “Vezi Johnny? Asta e masina, exact cum ti-am spus sus. Fratele lui i-a dat-o cadou de Craciun si nu l-a costat nici un cent. Intr-o zi am sa-ti dau si eu una exact la fel ca asta… si ai sa vezi de unul singur ce lucruri extraordinare de Craciun sunt in toate vitrinele din oras.”
Paul s-a dat jos din masina. L-a luat in bratele sale pe micutul olog, l-a asezat langa el pe scaunul din fata. Cu ochii sclipind de bucurie, fratele lui mai mare s-a asezat langa el si toti trei au inceput o calatorie de neuitat prin orasul impodobit de Craciun. In seara aceea de ajun, Paul a inteles pentru prima data ce a vrut Isus sa spuna cand a afirmat ca “este mai bine sa dai decat sa primesti…”
Paul a primit cadou de Craciun o masina nou-nouta de la fratele sau. In seara de ajun, cand a coborat din biroul sau sa-si ia masina parcata in fata cladirii, a vazut cum un pusti de vreo sapte ani se invartea cu ochii mari in jurul masinii sale.
da, este minunata ilustratia...si mie mi-a adus aminte ca putem sa fim frati care daruieste in fiecare zi, nu doar de Craciun , si orice nu doar masini... poate pentru cineva a primi o paine sau 100 de lei inseamna mai mult decat o masina. Haideti sa fim "frati"...Doamne da-ne inima!
Amin
vreau sa va spun un lucru ....
Mare este Dumnezeu !!!
Am spus si eu o data asta ,,ca-i mai ferice sa dai...asta dupa ce am fost intrebata daca sunt normala ca am daruit cuiva o suma prea mare de bani ...
CE faina este povestea!
O comparatie perfecta intre cadoul pe care ni l-a dat Domnul Isus si si cadoul primit de Paul
Ce pacat ca numai odata pe an este craciun!
Un frate spunea cu aproape doua decenii in urma: " ...ivata'te sa primesti pentru a sti cum sa dai".
Este o intamplare extraordinara,cu o concluzie extraordinara.E un indemn bun.
Dumnezeu sa va binecuvanteze!!!!!!
...soperb....mi-au dat lacrimile...ajuta-ne doamne sa fim totzi astfel de fratzi...
Povestioara de mai sus e fantastica. Doamne, pune in inimile noastre dragoste pentru cei in nevoi!!!
Dumnezeu a pus in soarta fiecarei persoane abtitudini si abilitati marete, dar deasemenea altor persoane dezavantaje si incapabilitati.Diferentele si deosebirile cu privire la fizicul, la starea materiala, la comportament le intalnim in viata cotidiana. Mare e puterea Domnului caci zilnic din roadele pamantului se intretin aproximativ 65 miliarde de persoane. Cat despre situatia relatata in editorial menita sa atraga atentia asupra unor aspecte de ordin social,dar deasemenea readuce sentimentul de compasiune fata de semenul, de aproapele nostru.E desigur bine ca in aceasi situatie sa ne imaginam, iar daca actionam cu o doza de altruism in cotidian, vom judeca caci in prezent fapte in credita sunt cat mai rar intalnite.Concluzionand constatam cu stupoare dar poate ca si cu regret ca sunt lucruri, din punctul meu personal de opinie, care trebuie modelate, schimbate, eradicate din viata si din comporatmentu, din temperamentul nostru dupa fiecare caz in parte. Pe mai departe imi exprim dorinta,poate chiar realizabila ci nu utopica,ca prin vointa personala a fiecaruia sa devenim mai buni mai sufletisti,cu inima deschisa la auzul glasului Domnului, ca el sa realizeze o schimbare astfel incat sa avem realizari si multumiri depline! Domnul sa ne ajute la aceasta pe noi pe toti! Strange-ne Isuse in lantul dragostei tale. Amin!
deci m_a facut sa plang:)foate frumoasa poveste:)cred k multi ar trebui s_o auda in pragul craciunului:)