Aproape toți am auzit sau citit, când eram copii, povestea Fraților Grimm ”Frumoasa din pădurea adormită”. Din cauza fusului buclucaș și a blestemului ursitoarei, atât Frumoasa prințesă cât și toată lumea din palat urmau să fie adormite, până când un prinț îndrăgostit avea să o sărute pe Frumoasa adormită.
   Până s-a găsit acel prinț salvator toată împărăția a fost blocată, adormită, în criză.
   Ieșirea din criză era condiționată de căutarea și de îndrăgostirea Unuia venit dinafară.
   Numai atunci era posibilă trezirea la realitatea față de care toți fuseseră adormiți.

   Când moare un monarh sau un președinte de stat (care a adus stabilitate externă și internă), țara trece printr-o tranziție sau chiar criză. Până se clarifică ce intenții și ce calități are următorul conducător, lucrurile sunt nesigure și tulburi. În vremuri de schimbare, unii vor urca social, iar alții vor coborî. Incertitudine.

   În anul morții împăratului Ozia (Azaria), Isaia a avut o revelație, o trezire față de o altă realitate.
   În anul morții împăratului Ozia, Isaia a văzut cum s-au schimbat cei care stăteau pe tronul împărăției de Sud. Pe tronul lui Iuda, în locul lui Ozia a venit fiul său, Iotam.

   În anul morții împăratului Ozia, Isaia a văzut un alt tron, un scaun de domnie foarte înaaaaalt și înălțat suuuuus de tot!
   Ochii adormiți văd tronul de jos, ochii treziți văd și tronul de Sus.
   Ochii adormiți văd împăratul pământesc, ochii treziți văd și Împăratul ceresc.
   Ochii adormiți văd oameni muritori, ochii treziți văd ființe îngerești.

   Ochii adormiți văd pământul pustiu, ochii treziți văd pământul plin de măreția Lui.
   Inima adormită este pasivă, inima trezită este zguduită, emoționată puternic.

   Inima adormită este murdară, inima trezită este purificată.

   Trezirea celui de jos la cele de sus, aduce automat conștiența păcătoșeniei în prezența sfințeniei Celui de sus. Altarul, focul și cărbunele aprins sunt de neînlocuit pentru a menține pe cel păcătos, chiar și pentru puțin timp, în prezența Celui Sfânt. Trezirea are și un efect traumatic pentru că ”vederea Celui Sfânt” lasă urme de neșters asupra sufletului aproape strivit de presiunea sfințeniei.

   Urechile adormite sunt surde, urechile deschise aud vocea Domnului.
   Inimile adormite sunt leneșe, inimile trezite sunt gata pentru lucru.
   Gurile adormite tac de teamă, gurile trezite vorbesc cu îndrăzneală.
   Cei adormiți se învârt doar în jurul lor, cei treziți sunt gata de misiuni dincolo de ei.

   Prințul din cer și-a lăsat împărăția pentru a descinde în împărăția adormită.
   Doar atingerea dragostei de sus ne trezește la o nouă realitate, care ne depășește, ne zguduie și ne copleșește.

   Pământul este planeta adormită, Europa este continentul adormit și România este o țară adormită.
   Ici și colo câte un trezit, zguduit și  pasionat pentru o lucrare și o realitate față de care majoritatea este adormită.

   Cei treziți sunt frumoși, iubiți de către Prințul de sus, curajoși, enervanți și incomfortabili.
   Cei treziți au o misiune și ea este orientată spre oamenii adormiți.
   Cei treziți vor ”trezi” și pe alții.
   De fapt nu ei, ci DUMNEZEU prin ei!