Dacă didahia/ propovedania/ predica pe care ai auzi-o[sau pe care ai spune-o] despre  moarte și înviere  ar fi foarte serios pregatită cu studiu, post & rugăciune,  crezi că Biserica s-ar întoarce la Dumnezeu?
 Dacă este să cauți informații despre moartea și învierea Domnului ISUS: te mulțumești cu lucrurile normale, logice... sau cauți să crezi și lucrurile din Scriptură despre Isus care trec dincolo de logică sau rațiune?
   Dacă este să alegi între a te mulțumi cu naturalul   sau  a te risca cu Divinul...  ce alegi?" Andrei Vlaic

    An de an de fapt, se sărbătoresc aceste mari și unice realități, evenimente irepetabile. Ziua Morții este o zi de penitență și smerenie. Ziua învierii Domnului este o zi de bucurie pentru adevărații ucenici. El a înviat la începutul zilei, ca un simbol al hotarului dintre întunericul gros ce acoperea țara Galileii, precum și lumea întreagă, și Lumina Lumii ce răsărea și alunga întunericul.
    Dacă am face o analiză a elementelor însoțitoare ale acestor sărbători, am constata că ele cuprind elemente naturale și supranaturale.
    E natural ca din când în când să auzi de câte un cutremur de pământ. Dar a fost supranatural că s-a întâmplat tocmai când El își da Duhul pe crucea din Golgota.
    E natural să cadă câte o piatră din vreo oarecare stâncă, dar a fost supranatural faptul că stâncile s-au despicat, când El a strigat tare “S-a sfârșit” și la fel de supranatural când mormintele s-au deschis.  
    E natural să vină un nor să întunece soarele, dar a fost supranatural să vină întunericul ziua în amiaza-mare, de la ceasul al 6-lea la ceasul al 9-lea, respectiv de la 12 la ora 3 după-masa, tocmai când El era pe cruce atârnat între cer și pământ. Și încă un amănunt supranatural:  numai peste țara lui Israel s-a făcut întuneric.
    E natural să se rupă o pânză, o țesătură, dar a fost supranatural că perdeaua dinlăuntrul Templului să se rupă în două, de sus până jos, tocmai când inima lui Isus ceda și viața Lui încheia un capitol de pe pământ. Deci, când a plecat dintre pământeni, Cel hulit de gloatele și noroadele lui Israel, s-au petrecut lucruri grozave naturale, dar încărcate de o putere supranaturală, care le împlinea exact la momentul oportun și în condiții nemaipomenite.  (Matei 27:45,46,51,52; Marcu 15:24, 33, 34, 38; Luca 23:44,45 & Ioan 19:30).
    Privind în Sfintele Scripturi cu atenție, vom observa că și evenimentul învierii are elemente naturale și elemente supranaturale, dar deosebite de cele pe care noi le cunoaștem ca oameni. Cum spuneam mai înainte, e natural cutremurul, dar este supranatural faptul că a fost dirijat de Dumnezeu, tocmai în momentul în care Isus Slăvitul trebuia să învie dintre cei morți la o viață veșnică și eternă, împreună cu Dumnezeu, Tatăl Său.   
    Aproape că ar fi naturală o trezire din moarte a cuiva după un oarecare timp, dar este supranatural ca un mort îmbălsămat cu 100 de litri de aloe și smirnă, făcut după meșteșugul făcătorilor de balsamuri pentru morți, conform vremii, și care era ca o pupă a unui vierme de mătase, să iasă fără nici o vătămare a celui învelit astfel, al cărui trup a fost înfășurat și îmbălsămat.
    Lucrul acesta i-a convins pe Petru și pe Ioan în dimineața învierii și au crezut, când au văzut fâșiile de pânză nestricate, puțin întărite în gelatina aceea uleioasă în care au fost îmbibate. Ei au intrat în mormânt, au văzut și au crezut, ne spune Scriptura.
    Este natural ca o piatră să fie mișcată din locul ei, dar această piatră, pentru că cei care o păzeau urmau să o păzească cu prețul vieții lor, ea fiind și pecetluită, mormântul întărit, iar straja era pusă ca nu cumva cineva să o dea la o parte de pe mormânt. Un înger al Domnului însă a dat piatra complet la o parte de pe gura mormântului, căci Isus nu putea fi ținut sub sigilii și nici de paznicii lui Pilat. Aceasta a fost supranatural.
    E ceva aproape de natural sau se mai întâmplă ca cineva să aibă vedenii, dar ca să vezi cu ochii liberi îngeri și să stai de vorbă cu ei și apoi să-ți spună totul despre Isus, aceasta este supranatural.
    E natural să întâlnești pe cineva după mulți ani și să nu-l recunoști, dar să stai cu el zi de zi, trei ani și jumătate și apoi după trei zile să nu-L poți recunoaște… ? Supranaturalul a făcut ca Isus să aibă un trup nou, cu totul diferit, așa că de multe ori după înviere S-a arătat, dar niciodată nu L-au cunoscut imediat ucenicii Lui. Totdeauna trebuia să le arate, să le documenteze, să se identifice pe Sine.
    Era natural ca ucenicii să fie într-o casă și cineva să-i viziteze, cum se întamplă uneori. Dar, fără să deschidă ușa, sau geamul, numai să apară așa deodată și când este pipăit să simți că este carne și oase, că este trup?
   Este inexplicabil, fiindcă acestea erau de domeniul Divinului, chiar și mai presus decât supranaturalul. (cf. Ioan 19:39, 40; 20:1-9, 12; Luca 24:1-3, 6, 7, 11, 12, 31, 32, 39, 40; Marcu 16:2, 3; Matei 28: 1, 2).