Tragedie,tragic....sa razi,sa plangi,sa te bucuri,sa...sa...Toti vedem aceste lucruri,absolut toti,dar foarte putini dintre fac ceva sau spun ceva....face parte din tragedie.Daca ar "mantui" cladirile ca "biserica",daca ar "mantui" biserica ca institutie...preotii sau pastorii... am mai avea si noi romanii ceva sanse,...dar acestea n-au facut-o niciodata si nici nu o vor face.E Unul Singur si tot prin Unul Singur.Cel mai bun lucru de facut ,acum in aceste momente,...indemnati tot poporul,voi ce-l conduceti,sa-L caute pe Acest Unul,Dumnezeu,pe Hristos Fiul si pe Sfantul Duh..."sa se pocaiasca" ....si poate,poate Bunul Dumnezeu se va-ndura si de "Mantuirea Neamului" romanesc,care acum pare uitat de Bunul Dumnezeu.Dumnezeu sa aibe mila de noi.

Cred ca problema cea mai mare e ca romanii isi imagineaza ca prin banii dati pentru slujbele ortodoxe, la biserici si manastiri, sunt cumva absolviti de pacate, prin Harul orodox depozitat...in BOR( cred ca unii isi imagineaza ca e un fel de Coca-Cola, odata ca se cumpara, se poate inmagazina..) Dar Harul e numai in Isus cristos, prin El au venit Harul si Adevarul!..

Nu stiu daca cu gandul asta se va construii Biserica adica ca iei sa ofere mantuirea? Eu totusi vreau sa cred ca Dumnezeu se va folosi de ei sa transmita Cuvantul Lui si prin Biserica se ajunge la mantuire clar, nu stiu de ce vreti sa denigrati credeti ca doar noi vom fi mantuiti? Eu cred ca si ei.

Pacea Domnului Isus. Noi crestinii ar trebui sa folosim acest salut ,sa-l simtim si sa-l si credem...ca nu e "pace" se vede,se simte.Spunand adevarul "direct" nu e lipsa de disrespect,nu se "arunca cu noroi" asa cum am citit aici,aparati-L pe Hristos,pe Dumnezeu daca e nevoie,nu o grupare religioasa,un cult,o forma de inchinare,o cladire....preoti sau pastori,nu.Daca l-am cunoaste pe Bunul Dumnezeu cu adevarat am vorbi altfel,na-am comporta altfel,am gandi altfel,nu am mai spune.."sa facem ce zice ..Popa..nu ce face el",rusine sa ne fie la toti,rusine....nu am merge la Biserica din "Paste la Craciun si de la Craciun la Paste",si "Cuvantul Lui Dumnezeu"-Biblia,l-am citi cu totii,nu numai Preotii sau Pastorii,sau "pocaitii" ci si restul de "crestini".Apropos..."pocaiti" ar trebui sa ne numim toti cei care-L urmam pe Hristos,dar nestiind,necitind,vorbim ce auzim,ce stim de pe la "altii"...pune-ti mana pe "Cuvantul Lui Dumnezeu",cititi-l,traiti-l,mancati-l daca este nevoie,...acesta este cel mai mare sfat,cel mai bun lucru pe care l-am face noi ,"crestinii romani"...Dumnezeu locuieste doar in doua locuri....Daca le stiti si le stim,ce ne opreste ca sa-L invitam ,sa-I deschidem,sa cinam cu El si El cu noi....Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne binecuvinteze per toti cu dragoste,intelepciune,pricepere,iertare,ingaduinta ,iubire,..de la El,asa cum numai El o stie si o are.Multumesc mult.

Pai indiferent de natura, ortodocsi, penticostali, baptisti, crestini dupa evanghelie, catolici, luterani, reformati, menoniti, anabaptisti, adventisti, etc... daca se gandesc la ei si nu si la binele celorlalti normal ca vor face cladiri si nu vor da de mancare.
Vor chema oamenii la moaste sau la sarbatori ca sa primeasca bani si nu vor vorbi ceea ce spune Biblia, pentru ca ei nu doresc ca oamenii sa se intoarca la Dumnezeu.
Vor spune oamenilor ca Evanghelia nu poate fi inteleasa de oamenii de rand ci doar de cei care au trecut prin institute teologice si seminarii, ca nu cumva sa cunoasca adevarul si sa fie liberi.
Iar daca BBC-ul zice ceva de rau de oricare din biserici, se "supara Biserica" - http://metropotam.ro/La-zi/BBC-a-facut-un-reportaj-care-a-suparat-Biserica-Romana-art8107036819/

Intelept e sa uzi intai florile tale si apoi pe ale vecinului

Mi se pare ca fratele Ton a cam exagerat cu interpretarea numelui bisericii si cum se spunea intr-un comentariu a generalizat foarte mult. Este un mare adevar in ceea ce a spus in legatura cu iertarea pacatelor, dar nu e nevoie sa ii "biciuim" atata. Lucrurile astea is stiute si de cei care le practica, doar ca sunt multumiti de ele. Noi oricum stim cum stau lucrurile in directia asta.

Personal nu sant de acord cu birurile puse de stat pentru a finanta opere religioase care ar trebui sa fie construite doar cu fonduri private. In ceea ce priveste critica atitudinii clerului ortodox, cred ca noi, ca si membri ai altor biserici, nu ne putem permite s'o facem, nu din considerente de adevar sau neadevar; Cata vreme esti in afara unui fenomen religios, nu te priveste ce se intampla in ograda lui... Hai sa construim castele , langa bordeiele lor si ei vor alege singuri valorile ...Nu este nici elegant , nici intelept sa facem curatenie in curtea aproapelui ...Noi, toti neoprotestantii, avem propriile noastre necazuri, hai sa ne ocupam de ale noastre urmarind regula scripturii:Tot ce doriti sa va faca voua oamenii...faceti-le voi... Scuzati , daca am jignit pe cineva , dar cred ca este drept sa judecam, dar un om intelept, trebuie sa stie tot ce spune, dar sa nu spuna tot ce stie !

indiferent de talk-show-ul de aici .... chiar daca se stie nu s-a spus ceva..Cei ce n'au Duhul lui Dumnezeu ...so roada Duhului Sfant sa ne fie clar .. nu suntem ai Lui... orice alta contradictie si comentariu la ce spun e inutil..Domnul Isus sa ne instareasca pe calea Sa si sa ne puna in noi un duh de tarie si de indrazneala sa luptam ca in numeri 10:9!!!

Sunt Valdi1945. Articolul acesta a fost comentat de d-l Gabriel, un creştin ortodox. D-na Marinau Loredana a comentat, la rândul dumneaei, comentariul d-lui Gabriel.

Când am citit comentariul d-nei Marinau adresat d-lui Gabriel am fost foarte nemulţumit şi, la rândul meu, am trimis şi eu opiniile mele d-nei Marinau Loredana. Iar doamna Loredana mi-a răspuns la acest comentariu.

Constat însă acum că d-l Gabriel, pe al cărui site a fost înregistrat acest schimb de mesaje, şi-a închis accesul la site-ul domniei sale, ceea ce nu-mi dă posibilitatea să comentez "pe viu" răspunsul d-nei Loredana adresat mie.

Totuşi, având în vedere că acel schimb de mesaje a fost public, ţin neapărat ca răspunsul pe care l-am pregătit d-nei Marinau să fie tot public. Îmi cer scuze că nu pot prezenta răspunsul d-nei Marinau pe care-l comentez. Acesta reiese însă oricum din contextul comentariului meu în cadrul căruia am amintit expresiile adresantei.

Va urma în comentariul imediat urmăror acestuia, răspunsul meu foarte elaborat adresat d-nei Marinau din care, sper, vom învăţa ceva nou astăzi noi, protestanţii, atât cu privire la chemarea pe care o avem cât, şi mai ales, asupra manierei în care ni se cere să ne exercităm chemarea.

Dvs. mulţumiţi pentru mustrare, eu mulţumesc pentru răspuns.

Prima dată, despre mustrare. Mustrare înseamnă “sancţiune disciplinară a cuiva care nu şi-a îndeplinit sarcinile şi căruia i se recomandă să ia măsuri de îndreptare” (vezi Dex online). Mesajul meu către dvs. nu poate fi considerat nici pe departe ca o sancţiune disciplinară şi nici atât nu v-am recomandat măsuri de îndreptare. Mesajul meu a fost o simplă constatare a atitudinii dvs. în dialogul cu d-l Gabriel, vis-a-vis de linia Sfintei Scripturi, atitudine care contravine adevărurilor ce vi le voi prezenta în continuare.
Citim astfel la Fpt. Ap. 26:18 că slujba noastră este să-i aducem pe oameni la starea de a “se întoarce de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi”. În cazul în care dvs. socotiţi că tânărul jurnalist nu este credincios şi doreaţi ca el să se întoarcă de la întunericul în care zace la lumina Evangheliei şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; în cazul în care socoteaţi că el n-ar avea credinţa în Domnul Iisus iar dvs. aţi fi dorit să o capete prin mijlocirea dvs., atunci, nu vă supăraţi, tonul mesajului dvs. ar fi fost completamente diferit – de nerecunoscut comparabil cu cel pe care l-aţi folosit, iar termenii folosiţi la fel. În cazul acesta, în loc să pledaţi pentru apărarea cinstei omului Iosif Ţon, aţi fi pledat pentru apărarea cinstei Sfântului lui Dumnezeu. Ajutaţi-mă, vă rog frumos, să văd şi eu în mesajul dvs. cât şi în tonul lui, unde şi cum aţi încercat dvs. să vorbiţi jurnalistului acestuia despre Sfântul lui Dumnezeu cu intenţia de a-l determina să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu.

Sunt penticostal? N-am fost niciodată. Dacă n-am făcut copiii „marinari” ci i-am primit cu dragoste în sânul familiei mele am făcut-o în urma faptului că eu am o minte, cum zice americanul, „square mind”. Dacă Dumnezeu spune că „fiii Sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El” (Psalm 127:3), apoi eu exact aşa am luat-o. Ştiu prea bine, la români este vorba „păi merge şi aşa”. Eu însă sunt neamţ şi la nemţi nu merge decât „AŞA”, cum este rânduiala, punct! Eu cred în Dumnezeul care nu poate să mintă (Tit 1:2), deci nu poate să fie decât aşa cum a spus El, adică fiii sunt o moştenire de la El, rodul pântecelui scumpei şi frumoasei mele soţii o răsplată dată de El. Dacă El spune aşa, poate fi altfel? Da, ştiu că o puzderie de oameni, din păcate şi mulţi creştini, spun altfel. Ei zic „da, aşa spune Cuvântul, Dumnezeu nu poate să mintă ... dar, vezi...”. Ei bine, acel „dar” (dar vezi că...) vine de la Satana. Iisus a spus NIMIC de la Mine Însumi (Ioan 5:19). Un adevărat urmaş al lui Iisus (nu acela care-şi zice urmaş) nu admite nici un „dar” ci el merge ca şi Iisus: NIMIC din cele ce văd eu, simt eu, mi se par mie sau altora. TOT, absolut TOT ce trece peste ce „este scris”, vine de la Satana fie prin intermediul lumii, al creştinilor fireşti sau al firii noastre vechi. Iisus Însuşi a biruit în pustie cu „este scris” (Matei 4). Prin urmare nu trebuie să fii penticostal ca să primeşti binecuvântările lui Dumnezeu trimise prin copii.

Despre arma de atac de la Efeseni 6, sabia Duhului care este singura armă de atac, aţi citat, dar n-aţi citit bine.
În primul rând, sabia aceasta este Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu, nu argumentele noastre umane. Dvs. aţi venit cu argumente ştiinţifice ca să-l denigraţi pe interlocutor, aţi sărit apoi în apărarea lui Iosif Ţon argumentând cu aceea că este un martir. Văd aici argumente ştiinţifice, slăbiciuni afective fireşti pentru oameni, dar nu văd deloc adevărata sabie a Duhului. Scriptura ne atrage atenţia că „noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Păi nu vă supăraţi, dvs. luptaţi aici împotriva unui om (Gabriel), care l-a ofensat pe un alt om (Iosif Ţon), pe care-l simpatizaţi dvs. Mai este ceva. Citim la 2 Corint. 10:4 că „armele cu care ne luptăm noi, nu Sunt supuse firii pământeşti (adică laturei sentimentale), ci Sunt puternice, întărite de Dumnezeu (nu de argumente ştiinţifice) ca să surpe întăriturile (întăriturile Satanei, nu ale ortodoxiei)”.
Şi încă ceva, noi folosim arma aceasta cu scopul de „răsturna izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu” (2 Corinteni 10:5), nu ca să apărăm, chipurile, „cinstea” unuia dintre sfinţii noştri (pentru că, de, de ce să aibă numai ortodocşii sfinţii lor, lasă să-i avem şi noi pe ai noştri).

Hm! Tare interesant! Domnul Iisus NU S-a rugat pentru farisei pe cruce pentru că fariseii nu erau vinovaţi cu nimic (?!) pentru răstignirea Mântuitorului. În cazul acesta nu S-a rugat nici pentru noi, nici pentru dv. şi, de asemenea, n-a murit pentru farisei, pentru noi şi nici pentru dvs. ci S-a rugat şi a murit numai pentru răstignitorii Lui. Asta este ceea ce vreţi să spuneţi? Adică să nu fi citit dvs. niciodată textul de la Fapte 2:23: „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul Hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege”? Cine L-a răstignit aşadar pe Mântuitorul şi L-a omorât? Răstignitorii Lui sau fariseii? Iar pentru că Scriptura ne arată limpede că ei, fariseii sunt cei care L-au omorât prin mâna celor fărădelege, să-i fi lăsat tocmai pe ei, vinovaţii principali ai răstignirii, să-i fi lăsat chiar pe ei afară din rugăciunea Lui?

Faceţi afirmaţia aceasta: „Sa nu credeti ca l-as fi atacat pe preotul-ziarist pur si simplu! Nu-mi sta in caracter”. Tare mult mi-ar fi plăcut să vă pot da dreptate. Dar haideţi să stabilim împreună adevărul şi în direcţia aceasta reeditând mesajul dvs.
Aţi avut măcar curiozitatea să vă reexaminaţi răspunsurile înainte de a face această afirmaţie? Spre exemplu, ce denotă expresia „Daca vrei sa afli, du-te la inaltii ierarhi ortodocsi - aia care...”? Aţi zis „ăia care...”, care, ce? Care fac şi dreg. Bine, am înţeles, fac ceea ce nu este bine în ochii protestanţilor – şi eu sunt de acord cu dvs. în punctul acesta, cel puţin atât cât mă duce mintea. Dar oare în Biblia dvs. nu se află instrucţiunile de la Romani 14:4? În cazul în care nu se află, uitaţi, vă fac eu serviciul acesta şi vi-l redau aici: „Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea”.
Aveţi dvs. pătrunderea desăvârşită a sufletelor oamenilor? I-aţi cunoscut dvs. personal pe toţi „ortodocsi - aia care...” astfel încât să fiţi convinsă că nu sunt vrednici decât de astfel de apelative ieftine? Ei poartă o haină cu care au fost îmbrăcaţi în mijlocul unei întregi ceremonii şi cu prilejul căreia, luaţi aminte acum, s-a rostit Numele Domnului peste ei. Nu vă e teamă că vi se va cere socoteală cu privire la dispreţul arătat faţă de nişte oameni peste care S-a rostit Numele lui Dumnezeu în momentul închinării lor în slujbă? Că fac bine sau rău, cine v-a pus pe dvs. judecătoare peste ei? Că vor sta în picioare ca slujitori ai lui Dumnezeu sau nu, cine v-a însărcinat pe dvs. să daţi verdictele acestea? Oare nu spune clar textul de mai sus că totuş, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea? S-a rostit peste ei numele dvs., sau al lui Dumnezeu? Iar dacă peste ei S-a rostit Numele lui Dumnezeu, v-a angajat El avocată pentru El? Oare chiar nu vă temeţi deloc?
Apoi vă exprimaţi altă convingere: „Dar sunt convinsa ca esti prea diplomat, prea prudent pentru asta si, de fapt, fricos”. Ce temeiuri aveţi dvs. care v-au alimentat această convingere? Serios? Este fricos? După care normative? Ale cui? Şi chiar aşa fiind, spuneaţi că nu-l atacaţi, că nu v-ar sta în caracter. Dar astea toate, cât şi cele de mai jos ce sunt, de fapt?
„Esti si misogin!” - unde o mai încadrăm şi pe aceasta dacă nu la capitolul atac?
„Esti un las ipocrit!” Dar pe asta unde o mai încadrăm? La 1 Corinteni 13, da?
„Acest ziarist de 29 de ani” este, de fapt, domnul Gabriel, un domn care vi s-a adresat foarte politicos cu formula de politeţe şi nu v-a zis „doctoriţa aia”, nici măcar „d-ta”. În România se folosesc formulele de politeţe pe care „Acest ziarist de 29 de ani” le-a respectat din plin.
„Aproape toti preotii, inclusiv teoreticienii - de ex Staniloaie - afirma...” Câţi preoţi ortodocşi aţi cunoscut dvs. ca să puteţi da acest verdict asupra lor? Dacă iau seama la expresia de teoreticieni cu care vorbiţi despre teologii ortodocşi atunci, cu siguranţă, înţeleg competenţa dvs. în materie de ortodoxie (cine citeşte să înţeleagă). Iar Staniloaie nu este Staniloaie ci este, în cel mai rău caz, măcar domnia sa, Staniloaie. Omul acesta are titluri înalte, chiar dacă nu în protestantism, este preot, profesor, doctor şi academician. Şi apropo, câte din lucrările acestui eminent teolog ortodox care este supranumit steaua ortodocşilor sfârşitului secolului XX, incomparabil exeget al tradiţiei Ortodoxe (vezi Ioan I Ică jr., Canonul Ortodoxiei, Cuvânt înainte, pag. 11, paragraful 2, 2007), zic, câte din lucrările lui aţi citit, încât să puteţi face afirmaţii cu privire la ce crede şi ce nu crede? Reţineţi, deşi eu am citit cărţile sale (bineînţeles, numai o parte), n-am spus nici ce crede şi nici ce nu crede. Căci numai Dumnezeu cunoaşte inimile oamenilor (1 Împăraţi 8:39), oare nu-i aşa?
„Dar dumnealui sa aiba tupeul sa acorde nota '1" fratelui Iosif Ton care a fost aproape un martir, ca si cum tot ce spunea era nul!”
În care Biblie aţi citit dvs. că cineva care a fost aproape martir ar fi ajuns desăvârşit şi că toate cele ce le spune sunt, necesarmente, adevărate şi că trebuiesc înghiţie pe nemestecate? Îl cunosc pe Iosif Ţon de aproape 50 de ani, de pe vremea când era pastor la Biserica Baptistă din Ploieşti, îl cunosc şi de când a sosit în Statele Unite unde mă aflu şi eu, astfel că nu am nevoie de nici o informaţie cu privire la dumnealui. Dar ascultaţi, pentru că dvs. folosiţi (ar trebui) sabia Duhului adică Scriptura, am să vă amintesc ce scrie la 1 Corinteni 13:3. Citim acolo că omul necredincios poate merge nu numai până la punctul de a fi aproape martir, ci chiar până la a-şi da trupul să-i fie ars – şi să nu fie altceva decât tot o tinichea zângănitoare care face zdranga, zdranga. Dacă ortodocşii fac sfinţi peste noapte pe cutare şi cutare în temeiul unor considerente pe care noi le socotim total neîntemeiate şi îi condamnăm pentru asta, de ce să le copiem acum exemplul şi să ne facem şi noi sfinţii noştri pe temeiul criteriul suferinţă din parte securităţii? Este acesta un criteriu al Sabiei Duhului, Sfintei Scripturi?

Ultimul aliniat din răspunsul dvs. către mine: „Eu sunt sincera, dar dumnealui (adică d-l Gabriel), nu!”
„Eu sunt sincera”. Hm, cum să zic. Şi Domnul Iisus a fost sincer cu femeia aceea desfrânată din Ioan 4. Dar, vedeţi dvs., El nu i-a adresat absolut nici un fel de calificativ cu conotaţie negativă, nici măcar aluziv, în timp ce dvs....
„dar dumnealui (adică d-l Gabriel), nu!” Doamnă, soră sau oricum doriţi să mă adresez dvs., luaţi aminte acum la ce vă spun: aş dori tuturor fraţilor şi surorilor dintre noi să dea dovada sincerităţii acestui tânăr creştin ortodox. Şi mai doresc ceva pentru fraţii şi surorile mele protestanţi: doresc ca mulţi dintre ei să aibă cunoştinţele din Scriptură pe care le are tânărul acesta creştin ortodox la vârsta lui de 29 de ani.
În încheiere, fraţi protestanţi, nu uitaţi ce spune Cuvântul lui Dumnezeu:
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8). Cuvântul nu spune aici că e ferice de protestanţi şi că pe ortodocşi îi va arunca în iad, aşa cum le place celor mai mulţi să creadă. NU! Ci spune că aceia cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu. Are cineva curajul să spună că între ortodocşi nu e nimeni cu inima curată, ca să poată face afirmaţia că ortodocşii nu pot intra în rai? Da, sunt de acord, ortodocşii nu vor putea intra în cerul protestanţilor dar, cu toată siguranţa, ortodocşii cu inima curată vor intra în cerul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, şi adu cât mai mulţi!

Mi-e teama sa spun chiar si un cuvant care sa nu aiba acoperire biblica,insa cred, ca fr. Iosif Ton, in lumina Cuvantului lui Dumnezeu(nu a subsemnatului!), are perfecta dreptate . Chiar si cu interpretarea atat de plastic construita, exprima mai mult decat un adevar...Nu se construieste acest edificiu al"mantuirii" neamului nici pentru vestirea curata a Evangheliei, nici pentru a abate enoriasii de la coruptia cea de toate zilele impiedicandu-le drumul spre iad, ci pentru un trai cat mai opulent pe spinarea acestor creduli…
Cu tot respectul pentru cei in ale caror expresii se vor regasi mai jos, iata succint opinia mea sincera cu privire la unele observatii facute:
"...nu te priveste ce se intampla in ograda lui". Atunci de ce ne "permitem" sa intram in ograda lor cu evanghelizarile noastre? Nu este imixtiune?
"nu e nevoie sa ii "biciuim" atata". Nu consider o biciuire, ci pur si simplu: sublinierea unor adevaruri biblice, din partea unui om cu autoritate in materie scripturala...
"Eu totusi vreau sa cred ca Dumnezeu se va folosi de ei sa transmita Cuvantul Lui si prin Biserica se ajunge la mantuire clar, nu stiu de ce vreti sa denigrati credeti ca doar noi vom fi mantuiti? Eu cred ca si ei"... Dupa cum transmit, acum prin bisericile existente, sigur vor transmite si din controversata catedrala "iertarea si matuirea" prin cultul maicii Domnului, prin cel al moastelor si al sfintilor etc, etc...Invatatura fundamentala a Noului Testament este enuntata atat de frumos si de categoric de Insusi Domnul Isus catre Nicodim: « Adevarat, adevarat iti spun ca daca un om nu se naste din nou nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu(Ioan.3.3).