Nu aștepta Crăciunul ca să vizitezi un azil de bătrâni sau un orfelinat. Gustul portocalelor e mai bun când nu sunt doar sărbători și tradiții, ci vizite neașteptate. Și lacrimi pe fețele celor suprinși de aceste vizite.
   Nu aștepta să fii milionar ca să ajuți pe săracii de lângă tine. Isus nu se uită la cât dai, ci la cât îți rămâne după ce dai. Bogații au dat mult pentru că aveau acasă mai mult. Văduva a dat tot și nu a rămas cu nimic, aici jos. Și asta a contat.
   Nu aștepta necazul ca să te pleci pe genunchi. Nici perfuzii ca să ridici mâini spre cer. Umblarea cu Isus și când îți merge bine e o raritate. Că la rău, și ateul strigă spre cer.
   Nu aștepta cerul trăind pentru pământ. Bogatul din pildă a sperat la rai uitându-se toată viața la costumul și pantofii lui și nebăgându-l în seamă pe Lazăr. Lazăr n-a avut pentru ce să trăiască aici jos, prin urmare i-a rămas doar cerul. Și când îți rămâne doar cerul, n-ai cum să nu ajungi acolo.
   Nu aștepta răpirea cu gândul la casa gata. Și la o mașină mai bună. Sau cu gândul la pensie. Trăiește în fiecare zi ca și cum răpirea ar putea fi “Azi!”.
   Nu aștepta moartea. Pocăiții nu mor decât o singură dată: față de păcat. Și apoi trăiesc cu Cel care a trăit pentru ei o viață întreagă.
   Nu aștepta ultima zi din viață ca să faci o schimbare radicală. Ultima zi poate fi azi. Începe acum.
   Ești parte din poporul LUI?...  Nu aștepta!