Era seara Cinei, când Domnul Isus a spus ucenicilor despre vânzarea trădătoare a unuia dintre ei. ”Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit și a zis: Adevărat, adevărat, vă spun, că unul din voi Mă va vinde” (Ioan 13:21).
   Prietenul Lui era vânzătorul. Desigur I-a trecut prin minte Domnului Isus Hristos textul din Psalmul 41:9, ”Chiar și acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică și el călcâiul împotriva mea...” Până acum cuvintele acestea erau o cântare, o doină tristă, un vers de psalm. Acum sunt o sabie care intră în inimă. Simțământul trădării! Durerosul și cumplitul simțământ al trădării...
   Prietenul Lui era trădător, mincinos vânzător. Cel ce era lângă El la masă, în locul de cinste al celor mai apropiați, era un om cu două fețe. Prieten dușman. Tovarăș vrășmaș. Frate vânzător.
   Și Mântuitorul S-a tulburat în duhul Lui. Era rănit în cele mai duioase sentimente. Dragoste călcată în picioare. Iubire cântărită pe arginți.
   El a fost străpuns nu numai de cuiele Crucii, nu numai de spinii coroanei apăsate pe cap, nu numai de sulița romană. Au fost răni adânci care L-au tulburat mereu. O, dacă nu L-aș vedea pe Domnul cu lacrimi în ochi în Betania, trâmurând de durere în fața umbrei crucii, sau uitându-se trist în urma lui Iuda care ieșea afară, în noapte, în întunecime, — n-aș înțelege nici medicamentul vindecător al rănilor Sale. Pentru că după toate acestea, El vine și ne spune nouă: ”Să nu vi se tulbure inima.”
   Dar, Doamne, simțim trădarea prietenilor cum arde în suflet ca un jar în miriște..., și să nu ne tulburăm?
   Ne doare atunci când toate planurile ni se prăbușesc, și din visuri nu rămâne decât cenușă. Și să nu ne tulburăm?
   Și cine poate să stea fără simțământul cumplit de risipă lângă un sicriu? Îmi închid ochii și prin minte îmi trec amintirile, fotografiile dragi, cu atâta râs și bucurie, cu atâta viață și frumusețe... Mi-i deschid, și totul în față e rece, palid, fără viață. Cum să nu ne tulburăm, Doamne?
    Parcă simt cum mă atinge liniștit, și-mi spune: ”Știu, ce simți. Îți cunosc inima. Și eu am trăit aceleași simțăminte ca tine. Am trecut prin valea umbrei morții. Fii liniștit! Încrede-te în Mine...”

   Da, El e Medicul care ne vindecă, fiindcă și El a fost rănit ca și noi. Chiar și azi, El este batjocoritul, lovitul, rănitul. Dar ”prin rănile Lui suntem tămăduiți”. Balsam mai bun ca acesta nu există.