La Golgota se vede o inima de mamă care-şi plânge întâiul născut şi-şi aduce aminte de ceea ce Fiul spusese odată: ”cine nu-şi lasă tată, mamă…”
   La Golgota se vede ce înseamnă har. Un rai oferit unui tâlhar, o speranţă oferită în loc de junghiul morţii, o promisiune ce te face să visezi după o viaţă de coşmar.
   La Golgota se vede care ucenic iubeşte până la capăt, când nu mai înţelege nimic şi când totul pare că se năruie.
   La Golgota se vede un soldat roman mişcat nu de sânge ci de Cel din care curge cel mai scump sânge. Caracterul măreţ al Lui Isus în suferinţă l-a schimbat probabil pentru toată viaţa.
   La Golgota se vede materialismul soldaţilor care joacă zaruri când Creatorul lor moare pentru ei. Se vede atât de clar cât de mult doresc oamenii pământul când Cel atârnat pe lemn vrea să le dea cerul.
   La Golgota se vede cel mai frumos Împăratul. Nu doar al Iudeilor ci şi al nostru. Un Împărat legat că noi să fim liberi, bătut că noi să fim protejaţi, cu o coroană de spini pe cap ca noi să purtăm cununi în cer.
   La Golgota se vede clar că dragostea costă. Dumnezeu a spus din cer că ne iubeşte şi Fiul a venit să ne arate asta.
   La Golgota pământul se cutremură în locul inimilor care-au lovit fără milă iar soarele se ascunde pentru un nou soare care apune azi înainte să răsară pentru veşnicie.
   La Golgota i s-a dat lumii întâlnire cu dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu. Dreptatea a căzut pe Fiul iar iubirea pe noi.
   La Golgota se vede un nou Eden ce se deschide la orizont, un rai pe care nu-l merităm şi un Hristos pe care nu L-am preţuit îndeajuns.
  
    Nu uitaţi să priviți la Golgota!