Așteptarea este un lucru des întâlnit în viața noastră cotidiană. Așteptăm uneori dimineața schimbarea vremii, masa ori după cei dragi. Dar Scriptura îi arată pe ucenici căci dupa învierea Domnului așteptau și ei o făgăduință să se împlinească; aceea a coborârii Duhului Sfânt, după promisiunea Domnului. Mulți își imaginează că așteptarea înseamnă doar a sta ca să se scurgă timpul pentru a te apropia de clipa împlinirii făgăduinței, dar ucenicii așteptau într-un mod diferit - "stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri..." (Fapte 1:14; 2:1)

    Întrebarea este: A făcut lucrul acesta vreo diferență? Da! Și încă una mare. Făgăduința Coborârii Duhului Sfânt nu au auzit-o numai cei 120 ce erau în odaia de sus, ci Domnul s-a descoperit și la peste 500 de frați deodată (1Corinteni 15:6). Și ei au auzit făgăduința, dar nu au așteptat-o ca și ceilalți în rugăciune. Dacă nu ne rugăm, niciodată nu vom ști ceea ce au experimentat ucenicii în binecuvântata odaie de sus.

    Cea de-a doua mare făgăduință pe care o așteptăm cu toții este Revenirea Domnului nostru Isus ca să-și răpească Biserica. Și noi dorim să auzim glasul trâmbiței, dorim și noi să fim răpiți. Dar întrebarea se pune: sunt eu în locul dorit de Domnul? Sunt eu în starea spirituală cea mai potrivită? Stau genunchii mei plecați, sunt ochii mei umezi, sunt mâinile mele curate și ridicate? Sau bogățiile și îngrijorările veacului acesta și poftele altor lucruri mă vor împiedica să am parte de marele har al făgăduinței răpirii așa cum au pierdut cei cinci sute făgăduința coborârii Duhului Sfânt.

    Este timpul să ne întoarcem fața spre Dumnezeu!

    Este timpul să căutăm Fața lui Dumnezeu!

Sursa: Andy Olariu