O întrebare foarte bună! M-am gândit foarte mult la acest subiect, acum ceva timp. Ne uităm în versetul din 2 Corinteni 1:11, unde scrie: „Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi." Acest verset este un argument, ca să ne putem da seama de unde a apărut această întrebare, deoarece Pavel gândea că Dumnezeu primește mai multă glorie dacă mai mulți oameni se roagă pentru un lucru și El răspunde rugăciunilor, decât doi oameni care se roagă pentru același lucru. Pentru că, întregul grup ar spune: „Lăudat să fie Dumnezeu pentru că răspunde rugăciunilor noastre!" În celălalt caz, am avea doi oameni care ar spune: „Lăudat să fie Dumnezeu pentru că răspunde rugăciunilor noastre”, dar lui Dumnezeu îi place când o mulțime de oameni Îl laudă pe El. Deci, dacă este adevărat că Dumnezeu tinde să răspundă atunci când mai multe persoane se roagă, acest lucru nu s-ar întâmpla pentru că acei oameni I-au răsucit brațul, ca și cum ar primi mai multă putere din partea Lui, ci mai degrabă s-ar întâmpla pentru că El prevede ce fel de reacții ar avea un grup mai larg care s-a rugat pentru un lucru, decât câțiva care s-au rugat pentru un lucru. 

   Deci, uneori Dumnezeu s-ar putea să răspundă rugăciunii pentru că mai mulți oameni s-au rugat. Dar există și alți factori, corect? Precum: credința și dorința arzătoare. Dacă este un suflet mai solitar, care tânjește după Dumnezeu și din cauză că a apărut ceva în viață  strigă către Dumnezeu, credința și nevoia acestei persoane cred că are o mai vastă claritate în modul în care Dumnezeu ascultă rugăciunea acesteia, decât dacă aceea persoană s-ar comporta ca un cavaler, și-ar pune bereta pe cap, și s-ar pune în locul favorit. În alte cuvinte, atunci când ne rugăm, sunt importante și alte lucruri, nu numai numerele.