...de cele mai multe ori se învaţă mult mai bine dintr-un text scurt şi clar decât dintr-o înşiruire de fraze lungi, neclare, obositoare şi greu de desprins ideea ce se vrea transmisă...
Interesant de ştiut era dacă fratele ce a rostit această predică a fost în relaţii armonioase, frăţeşti cu defunctul şi dacă în timpul vieţii a încercat să-l sprijine pentru îndreptarea părţilor rele; dacă s-au primit mustrarile necesare şi dacă i s-a făcut cunoscut faptul căci în calitate de membru al bisericii respective are îndatorirea de a fi lumină pentru cei din jur; cu alte cuvinte, acest adevăr rostit în împrejurări dureroase pentru familie şi prieteni, oare de câte ori a fost rostit fără teamă în timpul vieţii?Slujba de mustrare a fraţilor şi a surorilor este cea prin care sufletul oricărui credincios poate fi vindecat şi astfel salvat de la osândă. Oricum, decât o bârfă pe la spate, mai bine adevărul rostit în auzul tuturor! Personal cred căci şi cu acel prilej, Domnul a mai avut de avertizat şi alte suflete... asa cum aparent textul este unul lipsit de relevanţă, el poate totusi fi un avertisment pentru oricare dintre noi, cititorii...

Daca fratele era chemat sa predice la inmormantarea neascultatorului , ocultului si lepadatului imparat Saul , (cu David de fata) .. neamurile erau ultima lui grija...

Pace tuturor! Să știți că și eu sunt unul din acei ce spun adevărul și numai adevărul. Știu căci pe mulți din biserică incomodez, dar mereu argumentez cu Scriptura ceea ce spun. Cât despre fratele ce a ținut predica la înmormântare... să știți căci predica nu-i pentru cel mort, ci pentru cei vii; „cine are urechi să audă...” Bravo fratelui !