Cât de încurajator este gândul că Răscumpărătorul nostru nu încetează niciodată să mijlocească pentru noi. Când ne rugăm, El pledează pentru noi; și când nu ne rugăm, El este Avocatul cauzei noastre și prin mijlocirea Lui suntem apărați de pericolele nevăzute. Observați încurajarea adresată lui Petru: „Simone, Simone, Satana a cerut să vă cearnă ca grâul, dar...” (Luca 22:31-32). Dar ce? „Dar du-te și roagă-te pentru tine”? Acesta ar fi un sfat bun, dar nu așa este scris. Domnul nostru nu a spus nici că „Eu vă voi ține treji, ca să fiți feriți.” Și aceasta ar fi fost o mare binecuvântare. Nu, El a spus: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta.”

    Nu știm cât Îi datorăm Mântuitorului pentru rugăciunile în favoarea noastră. Când vom ajunge pe culmile cerului și ne vom uita înapoi la toate situațiile în care Dumnezeu ne-a condus, cât Îl vom lăuda pe Cel care, în fața tronului vceșnic, nimicește toate lucrările lui Satan! Cât Îi vom mulțumi că nu Și-a retras niciodată pacea, ci Și-a arătat zi și noapte rănile din palme și a purtat numele noastre pe pieptarul Său!

    Chiar înainte ca Satan să înceapă să ne inspitească, Isus îl împiedică și începe o pledoarie în cer. Mila învinge judecata. Observați că El nu a zis „Satan v-a cernut; de aceea Mă voi ruga”, ci „Satan voia”. El i-a văzut dorințele și le-a oprit înainte să înmugurească. El nu a spus „Dar Eu am vrut să mă rog pentru voi.” Nu. El a spus ”M-am rugat pentru tine”. Am făcut-o deja. Am mers la tribunal și am înaintat o contracarare înainte să fie făcută acuzația.
   
    O, Isuse, ce mângâiere să știm că Tu ne-ai pledat cauza împotriva dușmanilor noștri nevăzuți, că le-ai dezarmat minele și le-ai demascat ambuscadele. Acesta este un motiv de bucurie, recunoștință, speranță și încredere.