Alergatul nu este totul. Drumul pe care îl alegem este și el important. Un alergător rapid care aleargă pe un drum în pantă va fi întrecut de unul mai lent, dar care aleargă pe drum drept. Cum este călătoria mea spirituală? Alerg pe dealurile propriilor mele fapte și în văile hotărârilor mele, sau alerg pe drum drept „crede și trăieșteˮ (vezi Ioan 20:31)? Ce binecuvântare este să-L aștepți pe Domnul în credință! Sufletul aleargă fără să obosească și umblă fără să ostenească atunci când alege drumul credinței.

    Isus Hristos este calea vieții, și El este o cale dreaptă, ușoară și lină pentru pașii împiedicați și tremurători ai păcătosului slăbit. Sunt pe cărarea Lui, sau alerg după alt drum, înșelat de filosofii false și religii mincinoase? Am citit despre „calea cea sfântăˮ pe care „cei care vor merge, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăceascăˮ (Isaia 35:8). Am fost scăpat de mândrie și adus ca un copil la sângele lui Hristos? Dacă da, prin harul lui Dumnezeu voi întrece orice alt alergător, fie el cât de puternic, care a ales alt drum. Adevărul acesta mă va ajuta zi de zi în nevoie și griji. Cel mai înțelept pas pe care îl pot face este să mă îndrept spre Dumnezeu de îndată, fără să mai hoinăresc încoace și încolo. El îmi cunoaște nevoile și mă poate ajuta.

    Spre cine altcineva să mă îndrept în rugăciune? „Cel mai bun alergător este cel care merge drept la țintăˮ. Nu trebuie să mă încurc cu servitorii, ci să merg țintă la Stăpân. Citind pasajul acesta, m-am gândit că, dacă oamenii aleargă unul spre altul mânați de interese vremelnice, eu trebuie să alerg spre premiul cel mare. Doamne, ajută-mă să-mi „încing coapsele mințiiˮ (1 Petru 1:13) și să „alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isusˮ (Filipeni 3:14).