“Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4)
   
    Avem noi oare motive de bucurie, indiferent de circumstanţe şi împrejurări? Cum stăm la acest capitol? Parcă pe zi ce trece, bucuria şi zâmbetul autentic izvorât dintr-o inimă curată şi sinceră lipsesc tot mai mult de pe feţele credincioşilor, dar în schimb abundă feţele triste, deprimate, crispate, de parcă am avea un Dumnezeu mic, neputincios şi mort. Doamne, iartă-ne!

    Pe ce ne focalizăm? În cine ne încredem? Ne încredem în Dumnezeu, sau ne lăsăm copleşiţi de îngrijorări şi nelinişte? Bucuria este un sentiment, este o parte esenţială a vieţii de credinţă, este roada Duhului, absolut necesară în viaţa credinciosului. Atunci când relaţionezi cu El, când Îl cunoşti, când Îl experimentezi pe Dumnezeu în viaţa ta, când vezi că din gunoi şi ţărână te-a transformat într-un om nou, nu poţi decât să te bucuri prin puterea Duhului Sfânt. Nimeni şi nimic nu trebuie să-ţi fure bucuria, acea bucurie care nu depinde de circumstanţe şi împrejurări. Şi aici nu mă refer la zâmbetul forţat, de faţadă, care dă bine la public, ci la zâmbetul pur izvorât din interiorul tău, acel interior transformat de marele Împărat Isus Hristos. E o bucurie fenomenală, care străluceşte pe feţele noastre. Doamne, ajută-ne pe toţi să o experimentăm!

    Oamenii din lume privesc atent la noi şi nu-şi doresc deloc un Dumnezeu trist, cenuşiu, aşa cum Îl prezentăm noi prin atitudinea feţelor noastre acre. Da, într-adevăr există situaţii dificile, încercări, boli, pierderea celor dragi, când ne întristăm ca şi oameni care trăiesc pe pământul acesta trecător, dar prin puterea Duhului Sfânt putem ieşi biruitori din orice situaţie. Avem o nădejde şi un Dumnezeu Viu, Atotputernic, numai că Satana vrea să ne ţină tot timpul în acea stare de oameni deprimaţi şi trişti.

    Haideţi să ne verificăm atent pe noi înşine, ori starea noastră şi să nu permitem păcatului şi făţărniciei să ne robească, să ne împietrească inima într-o tristeţe cronică. Să avem mare grijă de sufletul şi inima noastră şi să fim necruţători doar cu păcatul. Căci şi noi credem cu tărie că prin orice ar îngădui Dumnezeu să trecem, este pentru desăvârşirea noastră şi spre gloria Lui. Cu o astfel de atitudine a inimii putem să ne bucurăm în permanenţă, ştiind şi conştientizând că El este cu noi şi deţine controlul absolut.

    Îmi doresc să experimentăm o bucurie supranaturală. Bucură-te că ai un Dumnezeu Mare, Atotputernic! Bucură-te că prin jertfa şi învierea Domnului Isus Hristos avem bucuria mântuirii! Bucură-te că prin puterea Duhului Sfânt putem avea şi putem experimenta o bucurie continuă.

    Închei prin a spune aşa: creştinismul autentic nu privează pe nimeni de bucuria în Domnul Isus Hristos. Amin!