"Tocmai de aceea ne rugăm întotdeauna pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa și, prin puterea Lui, să împlinească orice dorință bună a voastră și orice lucrare pornită din credință.”
2 Tesaloniceni 1:11

    A căuta puterea lui Dumnezeu pentru a îndeplini deciziile noastre bune nu înseamnă că noi nu mai luăm decizii sau că nu mai ne folosim voința.

    Implicarea puterii lui Dumnezeu niciodată nu înlocuieşte implicarea voinței noastre. Puterea lui Dumnezeu în sfințire nu ne face niciodată pasivi. Puterea lui Dumnezeu se implică dedesubtul şi în spatele voinței noastre, niciodată în locul ei. Dovada puterii lui Dumnezeu în viețile noastre nu este absența voinței noastre, ci puterea voinței noastre.

    Oricine spune, "Ei bine, cred în suveranitatea lui Dumnezeu aşa că stau liniştit şi nu fac nimic”, nu prea crede în suveranitatea lui Dumnezeu. De ce cineva care crede în suveranitatea lui Dumnezeu m-ar nesocoti atât de înrăit?

    Atunci când stai şi nu faci nimic, de fapt faci ceva. Îţi implici voința în mod activ în a nu face nimic. Şi dacă acesta este felul în care te ocupi de păcat şi ispită în viaţă, eşti într-o neascultare înrăită, pentru că ne este poruncit să luptăm lupta cea bună (1 Timotei 1:18), să ne împotrivim diavolului (Iacov 4:7) şi să ne străduim să fim sfinți (Evrei 12:14).

    Acest verset spune că doar prin puterea lui Dumnezeu putem să ducem la îndeplinire deciziile luate şi să ne trăim credinţa. Dar aceat lucru nu anulează înțelesul cuvântului "decizie" şi a cuvântului "lucra". Parte a întregului proces de umblare vrednică de chemarea lui Dumnezeu este activa implicare a voinței noastre în a ne decide pentru neprihănire.
   
    Dacă ai păcate care tot zăbovesc în viața ta sau dacă continui să neglijezi anumite fapte bune doar pentru că te aștepți să fii salvat fără luptă, îți dai pe față neascultarea. Dumnezeu nu va apărea niciodată în putere în voința voastră în altă formă decât printr-o decizie pe care o iei și pe care o păstrezi.

    Deci oamenii care cred în suveranitatea lui Dumnezeu nu trebuie să se teamă să-și implice voința în lupta pentru sfințenie. „Străduiți-vă să intrați pe ușa cea îngustă, căci vă spun că mulți vor încerca să intre, dar nu vor putea” (Luca 13:24).